Cine a spus ca e usor sa fii mama?! Cine a spus ca totul e roz atunci cand cresti un copil?! Si cine a spus ca un parinte bine documentat nu face greseli?! Ce conteaza, pana la urma? Iata care este concluzia Alinei Alexandru…
E greu sa fii parinte in ziua de astazi, chiar daca generatia noastra beneficiaza de mai multe avantaje materiale fata de cele anterioare: scutece de unica folosinta, masina de spalat, ingrijire medicala mai buna, tehnologie avansata… Insa, din punct de vedere emotional, parentingul modern este obositor, chiar extenuant pe alocuri. Stacheta este ridicata atat de sus, standardele sunt trambitate pe toate drumurile, iar mamicile din prima linie au toate bloguri.
(…)
In aceasta valtoare, intrezaresc mamici pierdute, care nu-si mai gasesc vocea interioara si care nu mai stiu ce e ste bine pentru copiii si pentru familia lor. Mamici asediate de sfaturi, ponturi, trucuri, retete sau solutii minune, care pun in aplicare tot ce aud ca le-ar ajuta copiii sa creasca mari, frumosi si sanatosi. Este atat de usor sa te ratacesti in acest ocean al parentingului si sa nu mai stii daca vorbesti tu cu copilul tau sau reciti ideile unui specialist. Pentru ca, nu?!, toata lumea se pricepe la cum sa-ti cresti copilul in afara de tine. Tu esti dornica sa te informezi si sa pui in aplicare tot ce auzi si crezi ca e mai bun pentru copil. Il nasti natural, il alaptezi pana la 2-3 ani, il porti in wrap-uri, sling-uri si SSC-uri, nu-l infofolesti, nu-l mai vaccinezi, il lasi cu febra ca febra e buna, ii dai numai naturiste, homeopate si-l faci vegetarian, totul e bio sau de la tara, sapunul cu care il speli e facut din ingrediente naturale, ii speli hainele cu nuci de sapun, il dai cu unt de shea si cocos, il lasi sa planga ca plansul e bun, eliberator, ii explici totul, nu-l bati, nu-l pedepsesti, stai cu el cat mai mult acasa, apoi il dai la Waldorf sau Montessori, nu-l lasi la tv sau cu tableta, petreci timp de calitate, nu-i dai prostii din comert, ii cumperi jucarii educative din lemn si carti de activitati, il plimbi peste tot, ii explici iar, ii faci si-un frate sa aiba o relatie pe viata, ii iei bicicleta fara pedale, il duci la inot, pian, pictura, balet, arte martiale sau la ateliere pentru copii.
(…)
Copilul tot se va imbolnavi intr-o veselie, spre disperarea ta, tot va ajunge la tratamente cu antibiotice, tot va fi agresiv, tot va vorbi urat, tot va fi timid si sperios, tot se va trezi de o suta de ori pe noapte, tot va urla si se va arunca pe jos cand ti-e lumea mai draga, tot va plange din orice prostie, tot nu va aprecia ca are un frate sau sora drept partener de joaca, tot va manca guma de mestecat, acadele, ciocolata, chipsuri, sucuri acidulate si mezeluri, tot iti va tranti usa in nas pe la 9-10 ani, tot va chiuli de la scoala, tot va lua note proaste, tot iti va spune ca te uraste ca nu l-ai lasat in club decat pana la 1 noaptea, tot te va minti, tot va ascunde lucruri de tine, tot va fuma si se va imbata, tot se va tatua si isi va pune piercing in limba, buric sau spranceana, tot va suferi din dragoste, tot va fi dezamagit de prieteni, tot nu va castiga cine stie ce la job, tot credit isi va face sa-si ia o casa si va fi sluga pe viata la banci, tot va fi furios din cauza politicienilor corupti si a incompetentilor din jur, tot va trai intr-un oras poluat, aglomerat si zgomotos.
Iar tu vei simti ca ai esuat, ca ai facut ceva gresit si ca din cauza ta este asa. Ca nu ai aplicat bine teoria, ca nu te-a dus mai mult capul, ca nu ai avut mai multa rabdare, ca nu ti-ai ascultat intuitia, ca nu ai cerut ajutorul cand trebuia, ca nu ai avut bani de scoala privata. Vei simti ca vrei sa stergi totul cu buretele si s-o iei de la capat. Ca vei face totul bine cu al doilea copil… sau cu al treilea… sau cu al patrulea sau poate chiar cu nepotii, ca acum stii ce ai de facut, nu mai experimentezi, nu mai ai dubii, stii ce vrei. Insa, surpriza, a doua sau a treia sau chiar a patra oara constati ca faci aceleasi greseli si ca te frustrezi pe zi ce trece din ce in ce mai mult.
(…)
Te vei uita la ei cu privirea incrancenata si, exact cand sa izbucnesti in plans, atunci iti vei da seama ca altfel nu se poate. Ca asta e viata, cu bune si cu rele, cu foarte multe esecuri si putine succese, ca e bine ca macar sunteti impreuna si ca ati mai supravietuit unei zile. Ca viata e scurta, dar frumoasa, ca vin sarbatorile sau concediul sau weekendul si lucrurile se vor aseza. Ca tu esti mama si, desi impovarata de griji si responsabilitati, obosita, saraca si frustrata, nu ai vrea sa schimbi nimic din ceea ce ti se intampla. Asta e povestea ta si vei trai toata viata cu ea. E cea mai frumoasa poveste pentru ca e unica. Alta mama nu mai e ca tine si alt copil nu mai e ca el. Iubiti-va, atat! Caci alta dragoste mai mare ca a voastra nu mai e.
Citeste mai mult pe povestidemama.ro!
