Copilul tău vine şi îţi arată un desen pe care tocmai l-a făcut. Nu este prea reuşit nici că alegere de culori, are şi marginile cam depăşite...este mai degrabă banal spre lucrat nepăsător. Dar este vorba despre un copil. Şi, mai ales este vorba despre copilul tău. Aşa că spui Bravo,puiule, este minunat. Sunt foarte mândră de tine, haide să îl adăugăm la expoziţia ta de pe frigider.
De ce faci asta?
Pentru că nu vrei să deschizi o discuţie care să îi strice copilului starea de bine, doar a venit la tine în fugă şi sperând să îl lauzi.
Pentru că nu ţi se pare important, aşa că poţi să fii generoasă.
Pentru că trebuie să îi naşti copilului o părere bună despre sine, să îi întăreşti încrederea în sine. Iar lauda este bagheta magică prin care se obţine asta.
Pentru că este copilul tău şi îl iubeşti enorm. Iar pentru tine chiar este special în tot ceea ce face. Aşa că nu eşti deloc departe de adevăr în ceea ce priveşte sentimentele tale.
Psihologii atrag însă atenţia că este vorba de o minciună numai aparent nevinovată, aşa cum a indicat un studiu recent.
Copiii care sunt trataţi ca fiind speciali şi superiori şi deosebiţi de ceilalţi ajung să dezvolte, în timp trăsături narcisiste. Credem că nu e mare lucru – poate să se uite în oglindă şi să se iubească dacă asta îi face plăcere. Mai bine decât să fie un molâu timid. Dar narcisistul face de fapt mult mai mult de atât, el este nepregătit să convieţuiască într-o societate în mod armonios. Pentru că ajunge să creadă în mod compulsiv că totul i se cuvine si1 sentimentele celorlalţi nu au nici cea mai mică importanţă, ceea ce va fi taxat în permanenţă. Un narcisist este în mod profund o persoană nefericită.
Până nu demult se credea că nascisismul apare adesea la adulţi din cauza răcelii cu care au fost trataţi de părinţi în timpul copilăriei. Iată însă că studiile arată ca şi prea multă afecţiune înţeleasă ca ridicare în slăvi duce către acelaşi rezultat.
Studiul a fost făcut de către cercetătorii de la Universitatea din Amsterdam şi a chestionat 565 de copii cu vârste între 7 şi 11 ani, aceasta fiind perioada critică în care trăsăturile narcisiste încep să iasă la iveală. Şi s-a demonstrat o corelaţie mult mai mare între tendinţa părinţilor de a-i supraevalua pe copii şi credinţa acestora că totul li se cuvine decât între narcisismul părinţilor şi narcisismul copiilor lor.
Data viitoare când mi se va arăta un desen cred că am să aleg o altă cale, nu cea mai facilă, de a lauda, indiferent cum este.
