Aseară, Sophia a vrut să-i citesc o poveste. Îi luasem o carte nouă și nu a vrut să mai aștepte o altă zi pentru lectură. Eram rupt de oboseală și aș fi vrut să spun “pas”. Dar n-a fost chip.
Am luat-o în brațe și am mers în baie, ca să se pregătească de somn. Am supravegheat-o când se spăla pe dinți, apoi i-am ținut dușul ca să se poată săpuni în voie. Am uscat-o și am urcat-o în pat. Toate astea le-am făcut mai mult târându-mă, căci avusesem o zi cu aproape 14 ore de lucru.
(…)
Citeşte mai mult pe taticool.eu
