Circulă de o vreme un curent pro frumusețe feminină naturală. Și dacă credeți că asta se traduce prin a ne asuma că suntem frumoase și fără tona de tencuială pe față sau unghii de plastic, mai trageți un loz. Doamnele care promovează frumusețea necosmetizată nu se referă la ten liber sau păr în culoarea naturală. Cel puțin nu la ăla de pe cap.
Întâi au apărut vocile care susțineau că femeile nu au de ce să poarte absorbante, că au fost lăsate de natură cu ciclu menstrual și atunci ar trebui să se afișeze pe stradă cu sângele șiroind pe picioare. Textele de susținere erau însoțite de imagini sugestive. Recunosc că imaginația mea s-a oprit la a le observa pe repede înainte. Da, sunt o biată naivă, manipulată cu nerușinare de companiile producătoare de tampoane.
Acum a început să îmi apară în feed-ul de Facebook un articol despre o bloggeriță practicantă de fitness, care a decis să nu își mai curețe părul de pe corp timp de un an. A rezultat o podoabă ce îl face invidios chiar și pe Pisicul consort. Vezi Doamne noi, femeile, suntem discriminate, judecate și supuse presiunii sociale. Că bărbații nu se epilează, că de ce dacă noi le urmăm exemplul, se uită lumea lung la noi pe stradă. Și că uite ce frumos umblă ea, posesoare a unui corp absolut fabulos, acoperită de un strat generos de blăniță au naturel.
Altfel, fata era pensată la linie și lucrată la ultimul fir de mușchi, ceea ce mie mi-a mirosit de la o poștă a campanie de imagine învelită în multă ipocrizie.
Pe bune, oameni, nu vi se pare că am luat-o razna? Nu mai putem spune despre cineva că e negru în cerul gurii, că sar organismele pentru protecția persoanelor de culoare. Dacă facem un om „nebun” în febra discuției, atacăm bolnavii cu probleme mintale. Dacă folosim în reclame expresii vechi de când lumea și poporul ăsta, sigur lezăm o categorie socială. Dacă nu e, se inventează. Nu mai putem spune că o femeie e frumoasă cu piciorul fin și obrazul catifelat, că asta e imaginea indusă de industria de frumusețe și de oamenii răi, care au transformat femeia în obiect sexual.
Mi se pare că nu facem decât să trecem din extrema țâțelor – mingi de fotbal, a zâmbetului de porțelan și a fundului bombat cu bisturiul, la cea a femeii preistorice.
În paralel, pe măsură ce dispare femeia îngrijită și cochetă, apare bărbatul epilat, pensat, manichiurat. Ba chiar o celebră firmă de cosmetice folosește în cea mai recentă reclamă la farduri un manechino-bloggăr, cândva reprezentant al „sexului tare”.
Ce-ar fi să ne revenim și să păstrăm linia de mijloc? Să admitem că un picior fin și mătăsos e mai agreabil decât unul pe care poți împleti codițe. Că un subraț se ivește mult mai frumos neted, dintr-o bluză vaporoasă de vară și nu ca un tufiș neîngrijit.
Acum serios, și tufișurile arată mai bine tunse decât lăsate vraiște, ce naiba?
Și da, așa superficială și manipulată de industria de beauty, o să spun mereu că buzele femeii arată mult mai seducător cu un strat de ruj roșu, părul cade mai bine în niște bucle neglijente, piciorul se așează mai frumos cocoțat pe un toc decât în pantofi de sport, oricât de comozi ar fi ei.
Asta nu înseamnă că umblu ca scoasă din cutie mereu, că mă chinui pe papainoage de 12 în miezul zilei sau ies cu stratul de tuș la ochi din valurile mării în vacanță. Am și eu perioade în care nu am chef să îmi fac nimic, dar nu o să susțin niciodată că arăt mai bine atunci. Nu o să mă las blănoasă pe picioare, slinoasă pe păr, cu unghiile negre sau hainele rupte pe mine.
(…)
Citește mai mult pe pisicapesarma.ro!
