Dacă ne uităm la o femeie ca la o plantă (în sensul bun) cea mai nasoală variantă e să o ții înfrunzită și atât… pentru că nici nu te bucuri la maxim de ea și nici altul nu o poate face… e așaaa o stare de latență cunoscută și sub denumirea de obișnuință sau rutină. Dacă nu reușești să o faci să înflorească inseamnna că în timp oricum va ajunge să se ofileasca… ceea ce e rău pentru tine și bine pentru altul.
Să nu ne imaginăm că femeia va rămâne ofilita… nuuu… altul o va face să renască și ciclul o ia de la capăt. Oricum femeia e pe principiul păsării Phoenix, doar că atunci când ea renaște din cenușă tu tot cenușă rămâi.
Revenind la înflorit ea trebuie să fie o explozie de polen și miresme, de culori și atitudini ca atunci când se întâlnește cu alte „plante” să stea alea în pistil și să se întrebe: „Ce rădăcina mamei ei de treabă are asta în stamină de radiază așa?”
Dacă ea radiază și tu radiezi pe lângă ea, dacă ea e ofilită și tu ești sigur îngrășământ de mult.
(...)
Citește mai mult pe zanascutecel.ro
Sursa foto: Free pik
