Săptămâna trecută am experimentat două roluri diferite: mamă de doi copii fără nici un copil acasă și mamă de doi copii cu un singur copil acasă.
A fost cel puțin interesant să-mi văd reacțiile și comportamentul în situații de altfel cu nimic diferite față de o zi normală, dar cu totul și cu totul noi nemaiavând copiii prezenți cu mine. Ca și un drum într-un trecut uitat, fără ore de luat copiii de la grădiniță, de dus la fotbal, de pregătit meniul de seară, de a fi zen pentru a te juca cu ei, de a avea răbdare să-i asculți și să le citești o mie de povești și să răspunzi la o mie de întrebări.
Până miercuri, când am luat-o înapoi acasă pe Beti, a fost vorba doar despre mine. Și un pic despre Cris. Luni am stat la birou până la 7 seara. Nu am mai stat atât de mult la birou de când sunt mamă. Bineînțeles că nu am terminat tot ce aveam de terminat, mai mult, au apărut și altele neprogramate. Parcă mai importante și mai de nelăsat. Dacă ar fi fost copiii acasă, într-o zi de luni la 13.30 ar fi trebuit să plec din orice punct al Bucureștiului aș fi fost pentru că Andre are fotbal la 14.30.
Când am ajuns acasă, neavând mâncare și copii pentru care să gătesc, am plecat să mâncăm în oraș. Într-o viață de-a mea normală, mâncatul în oraș cu copiii se întâmplă o dată-n an și-atunci la un eveniment precis. Altfel, aș fi pregătit o supă cremă sănătoasă de legume, ceva carne la cuptor și salată. Dar cum eram fără copii și fără alte responsabilități am plecat la vânat cina-n oraș. Mă prelingeam de somn, dar puteam rata o seară-n doi, chiar și așa, lunea seara?
(…)
Citește mai mult pe mamipetocuri.ro!
