Cine spune că mai importante sunt faptele, decât vorbele, nu a avut niciodată copii. Cei mici învaţă o mulţime de lucruri prin imitaţie, este adevărat, dar şi din ceea ce aud, prin intermediul comunicării dintre părinţi. Eşti adesea irascibil? Şi copilul va fi irascibil. Vorbeşti urât? Şi el o va face. Mai mult, comportamentul imitativ se adoptă şi în situaţii în care nu te aştepţi, în contexte aparent neînsemnate pentru părinţi, dar cu un impact puternic pentru copil.
După ce am discutat cu mai mulţi experţi în relaţii, am ajuns la concluzia că există anumite fraze aparent neînsemnate, rostite de părinţi, care pe copii îi pot afecta într-atât încât să ajungă să imite vorbele auzite.
Iată despre ce este vorba şi care sunt frazele pe care un copil nu ar trebui să le audă spuse de tatăl lui, către mamă:
„Eşti prea sensibilă” – În mod normal, nicio persoană nu este îndreptăţită să îi spună alteia cum ar trebui să se simtă. Dar fraza „Eşti prea sensibilă”, spusă de tată pentru mamă, invalidează sentimentele soţiei, transmiţând copilului că nu este în regulă să fii supărat. Nimeni nu îţi poate spune cum să răspunzi în faţa unei probleme. Sentimente sunt involuntare, nu se pot impune.
„Nu mă interesează” - A-i spune soţiei de faţă cu cel mic că nu te interesează sau că nu e treaba ta încurajează copilul să adopte un comportament egoist, care îi permite să facă doar ceea ce îşi doreşte, chiar şi în faţa părinţilor sau sufletului pereche. Dacă tatăl este pus în situaţia de a opta între o pizza vegetariană şi una cu salam, iar alegerea îi este într-adevăr indiferentă, atunci poate găsi un mod mai frumos de a o spune: „îmi plac ambele”, „mi-e foame, pot mânca orice fel de pizza” – sunt moduri mai elegante de a-i transmite soţiei că alegerea îi aparţine. Iar exemplul se poate aplica în oricare dintre situaţii.
► Citeşte şi 7 terapeuţi de cuplu avertizează: dacă vă confruntaţi cu astfel de probleme, relaţia voastră este sortită eşecului
„Am treabă, lasă-mă” – Paradoxul vremurilor noastre este că oamenii se conectează unii cu alţii mai uşor ca oricând şi, cu toate acestea, sunt mai singuri ca oricând. A-i spune soţiei că eşti prea ocupat să vorbeşti cu ea, în timp ce tu faci exact acelaşi lucru, cu altcineva – prin e-mail, sms etc – îi sporeşte sentimentul de singurătate, făcând-o să creadă că nu are niciun sprijin din partea persoanei care ar trebui să fie cel mai mult lângă ea. Mai mult, dacă micuţul asistă la un astfel de schimb de replici, va percepe că în viaţă sunt lucruri mai importante decât familia.
„Ţi-am spus eu” – O expresie care nu a legat prietenii, niciodată, şi care, evident, nu este de bun augur nici într-o familie. Este destul de jenant pentru o femeie să audă de la soţul ei nu doar că a greşit, dar şi că nu i-a dat lui ascultare. Iar dacă acest mesaj ajunge la copil, el va înţelege că într-un cuplu totul se rezumă la a-ţi dovedi priceperea, şi nu la a lupta cot la cot cu partenerul, în găsirea unei soluţii.
„Uite ce ai făcut! Din cauza ta!” – A da vina pe partener nu este doar neconstructiv, ci şi jenant. Nu ar fi mai bine să vă concentraţi pe găsirea unei soluţii şi să-i transmiteţi copilului că din greşeli se învaţă lucruri măreţe, de cele mai multe ori?„N-ai făcut nimic în casă, astăzi” – Nu este deloc în regulă ca o femeie să audă asta de la soţul ei, cu atât mai mult în faţa copilului. Celui mic i se va transmite întocmai stereotipul că locul femeii este „la cratiţă”, iar al bărbatului la muncă, pe când el ar trebui să ştie că totul se face în echipă.
