Sa cresti un copil este un lucru dificil. Si nu numai pentru ca fizic este destul de obositor, ci si pentru ca presiunea psihica este foarte mare. Parintele trebuie sa jongleze cu multe lucruri si stie din start ca nu toate ii vor iesi bine: trebuie sa aiba autoritate dar sa acorde si libertate, trebuie sa educe dar in acelasi timp sa il lase pe copil sa se dezvolte, trebuie sa accepte si in acelasi timp sa il si fereasca pe copil de pericole. Si mai are de luptat si cu propriile limitari si spaime.
Din toata aceasta lupta interna apar cateva momente in care parintele nu este chiar la inaltime. Stie asta, insa nu se poate opri. Uite cateva dintre ele:
1. Disciplinarea unui comportament normal
In mod normal copiii se comporta diferit fata de adulti. Ei vorbesc mai tare, sunt neatenti daca ii deranjeaza sau nu pe cei din jur, se pun in pericol fara sa fie constienti de asta. In general parintii ajung sa fie oarecum imuni la toate acestea. Nu ii mai deranjeaza ca sunt intrerupti la fiecare 10 secunde cand vorbesc la telefon. Si nici ca nu li se raspunde atunci cand isi striga copiii sa faca ceva.
Doar ca exista momente in care uita ca acesta este comportamentul normal al unui copil si isi pierd rabdarea. Asa ca aplica o masura de disciplina oarecare. Pentru ca doua secunde mai tarziu sa o regrete.
2. Tipatul
Oricat de seren ai fi pana la urma ajungi sa tipi. Nici nu stii cum ti s-a intamplat. Ai, desigur, nenumarate scuze la indemana - cerusei un lucru de 10 ori si nu ti s-a raspuns; atrasesei atentia inainte cu mare grija pentru a evita un pericol; stiai ca copilul stie ca nu are voie sa faca un anumit lucru... dar niciuna din aceste scuze nu este satisfacatoare.
Nu ar fi trebuit sa tipi, aceasta nu este decat o descarcare nervoasa care arata ca nu mai puteai suporta situatia. Ar fi trebuit sa faci altceva. Dar ce anume? Asa ca tipi, dupa care te simti extrem de neputincios.
3. Lipsa de consistenta
Ai cateva reguli la care tii - sa zicem somnul la pranz sau fara dulciuri inainte de masa. Sunt reguli bune si sanatoase pentru copil. Iti spui ca le vei respecta fara urma de sovaiala in fiecare zi.
Numai ca fiecare zi este diferita, regulile se incalca astazi dintr-un motiv, peste o saptamana din altul si asa ajungi sa nu mai poti spune ca ai o regula. Ci mai degraba o dorinta pe care copilul o incalca constant. Sau macar incearca. Si tu vrei sa il pedepsesti pentru asta.
4. Amenintarea
'Daca nu vrei sa dormi la pranz nu mai mergem in parc' ii spui fara sa rasufli, ca si cum din doua lucruri negative ai putea face ceva pozitiv. Insa ai ramas fara argumente si ceva trebuie sa spui. Desigur ca nu vei pune in practica, insa amenintarea a ramas acolo in aer si ajungi sa o regreti.
Ba chiar poti apela si la personaje fantastice: 'Daca nu iti mananci ciorbita vine Bau-bau si te ia', atat este de folosit acest procedeu. Dupa care nici nu mai stii daca sa te bucuri ca si-a mancat ciorba sau sa fii ingrozita ca ai folosit un asemenea procedeu.
Tu ce metode de disciplina ai ajuns sa regreti?
