Este practic imposibil ca in relatia parinte-copil, primul sa nu greseasca din cand in cand. Stresul, complicatiile vietii si grijile sunt factori care ne imping catre gesturi, vorbe sau atitudini gresite. Greselile parintilor sunt inevitabile, ceea ce este cu adevarat important este sa-ti recunosti gresala si, mai ales sa-i spui copilului tau, atunci cad este cazul, ca tu esti cel care a gresit. Este primul pas spre construirea unei relatii profunde, calde si adevarate intre parinte si copil. 
Relatiile dintre parinti si copii sunt speciale si trebuie construite cu grija, cu rabdare, cu intelepciune, in timp. Este foarte important ca, din mica copilarie si pana la delicata si dificila adolescenta, copilul sa stie, sa inteleaga si sa fie absolut convins ca parinte este cel mai bun prieten, primul sprijin si primul suport.
Puterea exemplului
Problema. Ti s-a intamplat sa strigi la copilul tau, sa nu mai tipe la sora lui sau la tine, si asta dupa ce tu, putin mai devreme, ai rezolvat o problema, la telefon, tipand? Deci, nu te mira cand copilul tipa. O face pentru ca te-a vazut si auzit pe tine sau pe tatal lui. Principiul imitatiei este mai puternic decat daca ii vei spune de zece ori, fie sa nu mai tipe, fie ca ceea ce poti face tu, el nu are voie.
Rezolva problema incepand prin a spune 'Imi pare rau ca am ridicat vocea, imi pare rau ca am tipat. Am gresit!". IN felul acesta stabilesti o relatie de egalitate, oferi explicatii pentru greseala ta si te plasezi pe o treapta superioara, pentru ca iti recunosti greseala.
Nu pune conditii
Este foarte gresit sa aplici metoda: “Daca mananci toate legumele, primesti inghetata”. Copilul va intelege ca mananca legume ca sa capete ceva dulce. Nu va intelege deprinderile alimentatiei sanatoase, nu va intelege rostul legumelor decat ca fiind o corvoada, pentru a ajunge la premiu. Nu conditiona o actiune cu recompense. Cea mai buna metoda este sa-i explici, de sute de ori daca este nevoie (si este nevie sa-i explici de sute de ori!) ca ceea ce-l indemni sa faca este solutia buna, corecta, normala si fireasca. In final o sa faca diferenta dintre bine si rau, intre sanatos si nesanatos.
Construieste-i copilului o imagine reala despre sine
Fiica ta canta la pian. In sinea ta stii ca nu va ajunge niciodata la mai mult decat trei cantece. Se pregateste pentru serbare si te intreaba cum ti se pare “concertul”. Daca raspunzi: “Este absolut minunat, draga mea!”, ar trebui sa te gandesti de doua ori. Increderea in sine este un detaliu foarte important al personalitatii, care se construieste prin incurajari, prin laude, prin aprecierea efortului si a reusitelor. La fel de important pentru personalitatea copilului este si recunoasterea propriilor capacitati si a limitelor.
Daca copilul va fi laudat pentru fiecare gest pe care il face, isi va construi o imagine de sine gresita si va fi extrem de expus si vulnerabil in momentul in care va intra in competitia reala care este viata, iar socul primelor esecuri - inevitabile, o sa fie foarte mare.
Critica cu blandete si cu argumente
“Esti lenes!” sau “Esti murdar! Este murdar peste tot in urma ta!” ori “Nu esti bun de nimic, trebuie sa fiu mereu in urma ta” sunt lucruri pe care este posibil sa le fi spus copilului tau. Si este foarte gresit! Vorbe de acest gen pot parea inofensive adultilor, dar copilul le receptioneaza altfel. Este una din marile greseli ale parintilor.
Copiii, pana in pargul adolescentei si chiar dupa, vor sa fie luati in seama. Copilul nu va intelege, prin "esti lenes", ca tu il acuzi doar pentru ca nu a dus gunoiul, ci va lua in sensul cel mai larg afirmatia ta. Explica cu rabdare fiecare acuzatie, mai ales copiilor mici. O solutie si mai buna ar fi aceea de a combina critica cu lauda. “Sunt foarte mandra de rezultatele de la matematica, dar ar fi perfect doar daca ti-ai face si curat in camera” sau “Este de toata lauda ce ai facut azi, dar o sa fiu foarte fericita daca nu vei mai intrazia la scoala”. O alta cale de a transmite mesaje critice copilului ar fi aceea de a exprima ceea ce simti tu, fata de actiunile lui. Nu-i spune “Esti murdar”, ci “Sunt dezamagita pentru ca ti-ai murdarit pantalonii. Imi placeau!”.
Parintii nu spun “nu”!
Suntem tentati sa oferim copiilor tot ceea ce vor, pentru a evita conflictele, si este foarte gresit. Copiii nu trebuie sa creada ca tot ceea ce vor, primesc. Autoritatea parintelui trebuie sa fie inteleasa corect si de copil, si de adult. Este cheia de bolta si a unei bune educatii si a increderii intre copil si parinte. Inainte de impune copilului tau ceva, gandeste-te daca lucrul respectiv merita cu adevarat tratat cu “autoritate”. Daca nu, tocmai pentru a-i castiga respectul, lasa-i posibilitatea sa aleaga.
Gandeste-te de doua ori inainte de a-i impune ceva. Vezi daca este cazul, cu adevarat, ca decizia sa fie exclusiv a parintelui. “Cel mai important este ca atunci cand ai spus copilului ca TREBUIE sa faca un anumit lucru, sa nu revii asupra deciziei luate. Daca ai spus TREBUIE, orice negociere inceteaza. Atentie insa, ca masura sa fie una corecta si echitabila. De autoritatea parinteasca nu trebuie sa profiti, pentru simplul fapt ca esti parinte.
Am putut sustine aceasta lectie despre greselile parintilor cu ajutorul lui Suzy Martyn, psiholog si scriito, autor a numeroase carti despre psihologia infantila.
