Sunt copil din părinți divorțați și, deși nu am prea multe amintiri cu ambii mei părinți alături din zilele când erau căsătoriți, zile de naștere cu mama de-o parte și tata de cealaltă, vacanțe împreună sau cine știe ce evenimente petrecute “în familie”, tot am considerat mereu că situația asta mi-a schimbat cursul vieții, că dacă i-aș fi avut pe amândoi mi-ar fi fost mai ușor, aș fi făcut altfel, poate aș fi învățat mai bine și aș fi ajuns mai departe, poate aveam mai puține probleme nerezolvate, poate….
Cu timpul, și mai ales în ultimul timp, am înțeles că tot ceea ce mi s-a întâmplat în copilărie mi-a dezvoltat niște abilități fantastice, fără de care nu aș fi putut face față nici pe sfert tuturor situațiilor în care m-a pus viața, mai ales în ultimul an. Dar, copil fiind, sfâșiată de o despărțire pe care nu am înțeles-o la timpul ei, nu aveam de unde să știu tot ce știu acum. Și nici nu m-ar fi ajutat prea tare.
30 și ceva de ani mai târziu mi-a fost dat să retrăiesc durerea, doar că mult mai dur. Prin copilul meu.
Întrebați orice părinte divorțat care e cel mai greu lucru de dus în urma despărțirii și garantez că peste 90% vor răspunde “greul copilului”. Discuțiile legate de împărțirea bunurilor se rezolvă la un moment dat și chiar dacă nu se rezolvă ajungi să lași de la tine, să accepți, să treci peste, că sunt doar obiecte până la urmă, oricâtă valoare ar avea. La fel și certurile pe bani, inerente în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Oricât te enervează, oricât îți urlă mintea că e nedrept, la un moment dat obosești și alegi liniștea. Te obișnuiești și să dormi singur(ă) și să schimbi uleiul la mașină și să fii responsabil(ă) de tot, să nu mai ai cui să îi ceri ajutorul sau, după caz, pe cine să bombăni, plănuiești și vacanțe de capul tău și parcă la un moment dat începe să îți placă. Deși la început totul pare imposibil, treptat devine rutină și te întrebi dacă a fost vreodată altfel.
Există însă un lucru cu care nu te poți obișnui, cred eu, niciodată sau dacă te obișnuiești, tot doare. Greul copilului tău.
Da, sunt perfect de acord cu teoria conform căreia e mai bine cu doi părinți divorțați dar liniștiți decât cu doi părinți străini unul față de altul sau care se ceartă non-stop. Dar teoria nu face lucrurile mai ușoare în practică. Teoria asta nu...
(...)
Citește mai mult pe pisicapesarma.ro
