E de departe cel mai revoltat articol pe care l-am scris în ultima vreme. Iar titlul este mult cenzurat față de câte aș fi vrut să spun în el.
Week-end-ul trecut am fost pentru prima dată în Mamaia Nord. Da, zona aia cu multe fițe. Cu mașini de sute de mii de euro, de te întrebi ce pot lucra oamenii ăia de au atâția bani. Zona aia mișto, de altfel, de nu găsești nimic comparativ în toată Europa din punct de vedere al distracției de club.
Am ajuns și noi pentru două zile acolo, așa ca un fel de aroganță supremă. Am închiriat un apartament și am stat cu ambii copii și cu una dintre bunici. Ziua la plajă, seara am ieșit în club. Da, chiar a fost o maximă aroganță. Doar noi doi, până târziu în noapte. Dar nu despre noi e povestea asta, deși a fost o premieră foarte interesantă.
Povestea asta este, din păcate, despre realitatea pe care o trăiesc niște amărâți ignorați de toată lumea.
Vineri seara, pe la 2 dimineața, ne întorceam spre casă, deja depășiți de ora târzie pentru niște părinți cu doi copii. Pe o alee între două dintre celebrele cluburi, o mogâldeață. Nu era lumină suficientă și am crezut că e un câine. Aproape că l-am atins cu piciorul, trecând pe lângă el.
Dar ne-am uitat mai bine. Era un copil! Da, un copil de vreo 10 ani, înțepenit și chircit pe bordură. Sărăcăcios îmbrăcat, murdar și cu niște role vechi în picioare. Nu mișca.
(...)
Citește mai mult pe taticool.eu
