Pentru ca un copil să se dezvolte în armonie și să cunoască fericirea nu este de ajuns doar să-l iubești, să-l hrănești sănătos, să respire aer proaspăt, să se joace sau să aibă acces la educație. Deopotrivă, are nevoie de muzică, de literatură, de pictură, de poezie, de teatru... de artă! În discursul său ținut cu ocazia celei de-a zecea aniversări a galei Astrid Lindgren Memorial Award (cele mai importante premii din literatura pentru copii la nivel internațional), scriitorul Philip Pullman a explicat cât de profundă este legătura dintre copii și artă.
“Copiii au nevoie de artă și de povești și de poezii la fel de mult ca de dragoste și mâncare și aer proaspăt și joacă”. Așa și-a început discursul scriitorul britanic Philip Pullman, în urmă cu 4 ani, în cadrul celei de-a zecea aniversări a galei Astrid Lindgren Memorial Award - cele mai importante premii din literatura pentru copii la nivel internațional. El însuși premiat în 2005, autorul celebrei serii “Materiile întunecate”, din care face parte și volum “Luminile Nordului. Busola de aur”, este unul dintre cei mai cunoscuți autori de ficțiune pentru copii, revista Time incluzându-l pe o listă a celor mai mari cincizeci de scriitori britanici de după 1945. E, de asemenea, singurul autor de literatură pentru copii care a primit prestigiosul premiu Whitbread. Cărțile sale sunt traduse în zeci de limbi, pe toate cele cinci continente, iar “Materiile întunecate” apare mereu alături de “Harry Potter” și “Stăpânul inelelor” pe listele de cărți celebre ale genului. Din celebra serie, doar primul s[u volum a fost ecranizat, “Busola de aur”, cu Nicole Kidman și Daniel Craig în rolurile principale.
Revenind la discursul lui Pullman despre importanța artei în viața unui copil, în special a literaturii, vorbele sale pot fi incluse oricând într-un manual de parenting.
“Dacă nu-i dai unui copil să mănânce, deteriorările sunt rapid vizibile. Dacă nu-l lași pe un copil să respire aer proaspăt și să se joace, deteriorările sunt de asemenea vizibile, însă nu apar atât de repede. Dacă nu-I dai unui copil dragoste, deteriorările pot apărea după ani buni, dar sunt permanente. Iar dacă nu-i dai copilului artă și povești și poezii și muzică, deteriorările nu sunt atât de ușor de reperat. Dar se produc oricum. Organismele lor sunt destul de puternice; ei pot alerga și sări și înota și mânca pe fugă, pot face multă gălăgie – cum au făcut dintotdeauna – însă ceva va lipsi.
Este adevărat că există oameni care îmbătrânesc fără să aibă vreo legătură cu arta și sunt perfect fericiți, au o viață împlinită. Sunt case unde nu există nicio carte, iar oamenilor nu prea le pasă de vreo pictură ori nu înțeleg care este rostul muzicii. Este în regulă. Cunosc astfel de oameni. Sunt vecini buni și cetățeni de nădejde.
►Citește și Rolul muzicii în dezvoltarea copilului, de la 0 la 5 ani
Dar alți oameni, la un moment dat în copilăria lor ori în tinerețea lor, ori chiar poate mai târziu, în viața de adult, vor descoperi ceva ce nici măcar nu au visat. Într-o bună zi, vor auzi la radio o voce citind versuri, ori vor trece pe lângă o casă cu fereastra larg deschisă, în care cineva cântă la pian, or vor vedea vreo vreun tablou al vreunui pictor faimos pe peretele cuiva și îi va lovi atât de tare, dar în același timp atât de gentil, încât vor ameți. Nimic nu-i va pregăti pentru acel moment. Dintr-odată vor realiza că sunt înfometați. Înfometați după ceva atât de dulce și de delicios încât le va frânge inimile. Aproape că vor plânge, se vor simți triști și fericiți și singuri în același timp și vor îmbrățișa această nouă experiență stranie. Se vor apropia cu disperare de radio ca să asculte, vor sta lipiți de fereastră și nu își vor mai lua ochii de la tablou. Își vor dori atât de mult să facă acest lucru, la fel ca o persoană căreia îi este foame și are nevoie urgent de mâncare, însă habar nu au avut de nevoile lor.
La fel este și pentru un copil care are nevoie de muzică ori de pictură ori de poezie. Dacă nu are șansa să experimenteze arta și-ar putea petrece întreaga viață într-o înfometare culturală și nici măcar să nu-și dea seama.
Efectele unei înfometări culturale nu sunt dramatice și rapide. Nu sunt ușor de văzut.
Așa cum am mai spus, există oameni, prieteni buni și cetățeni de nădejde, care nu avut de-a face cu arta niciodată. Și se simt perfect împliniți. Dacă toate cărțile și muzica și tablourile din lume ar dispărea peste noapte, ei nu ar fi afectați în niciun fel. Nici măcar nu ar observa.
Dar <foamea> există în mulți copii și, deseori, nu este potolită, pentru că nu o conștientizează. Mulți copii din toate colțurile lumii sunt înfometați după ceea ce le hrănește și le îngrijește sufletele într-un mod în care nimic altceva nu o poate face.
Deseori spunem – și este corect! - că fiecare copil are dreptul la mâncare și adăpost, la educație, la tratament și așa mai departe. Însă trebuie să înțelegem că fiecare copil are dreptul să experimenteze cultura. Trebuie să înțelegem pe deplin că fără povești și poezii și picturi și muzică copiii vor fi înfometați.”
Tu ești de acord cu discursul lui Philip Pullman?
Sursa: astridlindgrenmemorialaward.wordpress.com
