Zilele alaturi de copii sunt facute din vesnice reguli pe care le incalcam. Si le incalcam atat de tare incat ne intrebam cum de inca mai traim, cum de nu ne-a ajuns pedeapsa mult meritata a familiilor imperfecte.
Mancam, in mod constant, ce nu ar trebui. Zilnic. Fie ca sunt cereale, despre care se stie ca reprezinta Bau-baul oricarei dorinte de a te hrani sanatos. Fie ca scapam la un ou Kinder. Sarim peste o masa, uneori chiar doua. Vai, astazi niciun fruct si nicio leguma nu ne-a atins stomacul. Am facut turtite coapte in ulei. Bad, bad mama! Si uite asa, fara de scapare, vom ajunge sa avem copii obezi, inceti la minte si dezvoltati sexual precoce.
Am sarit iar peste gradinita fiindca inca nu am rezolvat problema - daca plange si spune te rog, te rog nu vreau tu il tragi cu de-a sila ca sa ii schimbi hainele, il iei pe sus si il legi cu sfoara ca sa-l incalti sau cum altcumva? Si parca ar fi problema de o zi! O nu, din cauza ei si a altora asemeni iadul se va abate asupra noastra - il invatam de mic sa chiuleasca, il invatam ca poate sa scape din orice cu o miorlaiala.
Inca o data au scapat cuvintele 'Fa asta acum / nu face asta acum daca nu vrei sa te sting din bataie'. Sau ridicam vocea pentru ca daca nu simte enervarea din ea nu vrea sa asculte. Sau pentru ca am vazut acolo un pericol potential. Putea sa fie, putea sa nu fie, dar cine poate repeta calm, de 10 ori nu face asta fiindca este periculos cand il vezi balansandu-se intr-un echilibru precar cu un creion ascutit in mana? Da, sigur vom ajunge sa avem copii inhibati, cu personalitatea ciuntita si visele sfarmate. Suntem niste barbari, niste needucati.
Responsabilizarea mai asteapta. Mult si bine. Nu, nici astazi nu a vrut sa: manance singur, sa se spele pe dinti singur, sa se incalte singur. Cum se dau jos hainele, dar oare cum se pun? Jucariile - lasa-le aruncate pe unde o fi. Va ajunge un puturos cronic, trebuie neaparat sa facem un progres astazi in aceasta directie, fie el cat de mic. Altfel la 40 de ani va avea motiv sa spuna ca din vina noastra se simte un inutil.
Ba nu, va ajunge cocosat, cu oase strambe si creier de gaina hipnotizata. Cat s-a uitat la televizor? Doua, poate trei ore insumate pe toata ziua. Si mai este si telefonul. Si calculatorul. Sa vazi ca intr-un an ajungem la psiholog sa ne trateze de depresii. Si la scoala va fi chiar el acel copil violent, batausul clasei. Sau in cel mai bun caz va fi un incult superficial.
Bifam la puncte pozitive: astazi nu a mai supt cariocile, nu a scris pe parchet, nu a facut vrun cucui, nu si-a batut fratele nici macar o data, a spus multumesc, a dormit la pranz, a cantat in engleza numerele pana la 10, a gatit turtite, a spus 'mama mea draga si scumpa cat de dor mi-a fost de tine', nu a mancat decat un pumn de zapada, a facut baie fara scandal si a inventat un joc in care o masina de pompieri salva o ceata intreaga de pitici rataciti in padure cu cortul.
Deci a fost o zi perfecta!
