Sari la conținut

În loc să mă gândesc la ce nu mai pot face, încerc să mă bucur de tot ce pot și am

Am fost surprinzător de calmă în toată perioada asta de neliniște și de schimbări. Surprinzător de calmă, zic, pentru o gravidă în aprope 8 luni, cu 2 copii acasă, și pentru o femeie care de fel se panichează repede.

Aseară, însă, am descoperit cât de fină poate fi granița dintre o atitudine rațională și alta de-a dreptul isterică. Ieșisem în fața casei, până la mașină, și de-acolo m-am întâlnit cu un vecin, care m-a întrebat cum mă simt, după care m-a avertizat că ce-i mai greu abia de-acum urmează. Fără să-l întreb eu ceva sau să-i cer părerea. Am schițat un zâmbet, ca un mecanism de apărare, așa. Când simt că situația se complică, încerc să rămân în bula mea, unde e cel mai bine.

-Nu râdeți, a insistat vecinul meu, că nu-i de râs. Am dat să intru în casă, iar atunci mi-a spus că se va închide capitala, chiar de a doua zi (noi locuim în afara Bucureștiului) și că singurele magazine alimentare de la noi din comună au anunțat oficial că vor trage și ele obloanele, deci nu vom mai avea ce mânca.

-Glumiți, i-am spus.

-Doamnă,

(...)

Citește mai mult pe ruxandraluca.ro

Sursa foto Ruxandra Luca

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!