Daca exista o culme a planificarii, atunci aceasta trebuie sa fie – vacanta la mare cu bebele. Simti ca nu este ca oricare alta si nu te inseli: soarele si vantul se transforma in personaje care trebuie luate in calcul in fiecare clipa.
De unde porneste marea incercare de a gasi locatia potrivita. Parerea mea este sa nu mergeti la intamplare, ci pe un loc deja bine batatorit de un prieten si de copilul sau inainte. In mare aveti nevoie asa: plaja cu nisip care sa fie aproape, locuri curate si cu mancare sanatoasa pentru cina si pranz, locuri de joaca umbroase si pline de copii, piscina pentru copii, localitati apropiate ca sa aveti ce vizita etc.
Eu cand am ales hotelul in insula Rodos am crezut ca am atins toate aceste puncte. Insa s-a dovedit ca soarele pune bete in roate chiar si cand vrei sa faci cele mai banale lucruri. 15 minute de mers prin soarele de la pranz era o calatorie mai obositoare si periculoasa decat cea pana in centrul Pamantului. Asa ca singura distractie a ramas stresarea barmanului de pe terasa hotelului, vanarea de complimente de la clientii care se intampla sa treaca prin hol si fugarirea unei pisici slabe si murdare care cersea mancare pe la mese. Si sa faci asta timp de 7 zile nu este chiar usor.
Locurile de joaca nu erau chiar de neatins, insa in timp ce parintilor li se oferea placerea de a sta sub umbrele pe terasa, copiii ar fi trebuit sa se joace in plin soare. Localitatile pot fi apropiate, insa dupa 10 minute te topesti si nu iti doresti decat sa te scurgi undeva, sub pasaj. Dupa o prima incercare de a vizita ceva am gasit holul hotelului a fi o oaza mirifica de relaxare. Nici piscina sau statul pe plaja la mare nu sunt o optiune, decat daca lipesti copilul cu superglue de seslongul si umbrela aferenta. In rest, dimineata pana la ora 9 si seara dupa orele 19 poti face ce vrei.
Ceea ce m-a facut sa apreciez mult mai tare o clima temperata ca a noastra, chit ca aici nu cresc palmieri si nici nu se vad portocali pe toate drumurile. Insa te poti misca, poti respira. Poate ca la Mediterana nu iunie sau septembrie sunt lunile potrivite, ci mai sau noiembrie. Iar vara mai bine te gandesti serios sa te urci pe un pisc de munte si sa iei cu tine o cadita gonflabila pe care sa o umpli cu apa de la izvor. Pare mult mai relaxant decat sa convingi copilul sa stea la umbra.
Desigur, sunt si parti bune: bebele va fi laudat in toate limbile pamantului, poate incerca sa manance tot felul de lucruri noi fara ca sa fii tu aceea care le gateste, este vacanta asa ca starea de spirit a celor din jurul tau este automat mai buna. Si, mai ales, fiind pus in situatii noi bebele se maturizeaza mult mai repede. Noi ne-am dus cu un bebe tinut cu hamul si ne-am intors cu un baietel care merge pe propriile picioare, intelege tot ce ii spui. Si, desigur, face numai prostii. Este incredibil cat de mult se pot schimba cei mici in numai o saptamana.
Nu ne ramane decat sa speram ca de la 3 ani in sus vacantele la mare vor fi mult mai reusite.
