Adultii au nevoie de intimitate. De intimitate are, insa nevoie si copilul. Incepand de la ce varsta este necesar sa respecti intimitatea copilului? Ce inseamna intimitatea copilului? Care sunt limitele acesteia? Afla ideile de baza din cele ce urmeaza.
Din punct de vedere psihologic, intimitatea este locul unde esti singur cu tine. Acest spatiu este necesar si vital pentru o buna dezvoltare emotionala. Absenta intimitatii este echivalenta cu absenta visului, a sperantelor, a proiectelor, a prospectiunilor asupra propriului eu.
Instinctiv oameni isi protejaza spatiul personal. De acea au fost invetate parolele, codurile, dar si jurnalele, memoriile secrete, de aceea confesiunea la biserica este secreta, de aceea dorintele “nu se spun”, pentru ca este conditia indeplinirii lor.
In cartea “Teritoriul intimitatii”, Robert Neuburger, terapeut francez, specializat in probleme de cuplu, familie si psihologie infantila pledeaza asupra necesitatii respectarii dreptului la intimitate al copilului si al adolescentului.
Intimitatea este constituita din mai multe elemente care se dezvolta pe parcursul dezvoltarii indivitului. Exista o intimitate corporala – este corpul meu, pe care il protejez, si de care dispun cum vreau eu, si o intimitate psihica – ma gandesc la ce vreau eu, dar si una comportamentala – fac ceea ce vreau. "Nu mai vreau sa ma ajuti, vreau sa fac singur, vreau sa ma descurc singur”, este prima declaratie de revendicare a intimitatii.
Robert Neuburger spune ca parintii trebuie sa gaseasca un echilibru intre nevoie de intimitate ale copilului si controlul mai mult decat necesar pe care parintii trebuie sa-l exercite asupra acestuia. “Tact si diplomatie. Amicitie si autoritate amestecate intr-o combinatie ale carei proportii trebuie adaptate in functie de tipul de personalitate al copilului si de potentiale pericole la care acesta poate sa fie supus”, explica Robert Neuburger.
Acesta mai spune ca parintii trebuie sa accepte faptul ca personalitatea se construieste in jurul idei: “Eu sunt unic. Eu descopar lumea, iar lumea trebuie sa ma descopere pe mine”.
“Le spun parintilor exagerati, parintilor care vor sa stie fiecare gand al copilului lor, ca dorinta de a sti tot nu va face decat sa-l determine pe copil, de la varste foarte mici sa invete sa se ascunda, sa disimuleze, sa minta si sa insele. Relatia intre parinte si copil nu va mai fi bazata niciodata pe apropiere sufleteasca, incredere si respect reciproc”, afirma Robert Neuburger.
Regulile unei relatii pozitive sunt:
- respecta intimitatea copilului tau;
- nu lasa sa se vada ca l-ai surpins (vorbind singur, imitandu-te, facand ceea ce nu i-ai dat voie sa faca);
- nu incerca sa-l surpinzi;
- nu umbla in jucariile (si mai tarziu in sertarul lui, in jurnalului lui), decat fie cu acordul lui, fie fara sa-si dea seama ca ai facut-o;
- nu-i reprosa deschis ceva care tine de intimitatea lui;
“Daca incalci aceste reguli vei fi perceput ca un intrus si o sa gaseasca modalitati prin care sa te pacaleasca, sa se ascunda”, spune Robert Neuburger.
Unul din sfaturile lui Robert Neuburger este acela de a nu repeta ceea ce te-a deranjat pe tine, parintele de acum, atunci cand parintii tai iti “violau” intimitatea.
“Adu-ti aminte cat de neplacut era cand descoperai ca biletele cu amicii din clasa, schimbate in timpul orei ajungeau la profesori sau la parinti, sau ce neplacut era cand mama povestea musafirilor ce scrie in jurnalul tau. Nu repeta aceste greseli!”, te sfatuieste Robert Neuburger.
