Am fost crescuți în paradigma corectitudinii sociale, a aparențelor, a gurii lumii. Am fost învățați să tăcem și să înghițim, să ne “purtăm crucea”, să nu deranjăm, să nu ieșim din schemele prestabilite. Am auzit că femeia trebuie să mulțumească Cerului dacă bărbatul nu bea sau nu o bate. Că rolul lui e să aducă bani în casă, iar ea trebuie să păstreze liniștea. Să nu îi spună nimic decât după ce i-a dat să mănânce, să adune copiii de pe lângă el dacă îl vede nervos, să ascundă ce știe că ar isca scandal. Ni s-a spus că sexul e o obligație și e prevăzut în contract, nu trebuie să îți placă prea tare sau să fie prea des. Că mariajul e pe viață și ce ți-ai ales aia e, acuma rabzi și mergi până la capăt. Că femeile care trădează sunt curve și bărbații care fac același lucru n-au plecat la alta de bine. Că la serviciu nu te duci de drag, ci ca să ai un loc unde să pleci de acasă și de unde să câștigi bani. Am învățat că un copil se crește să știe de frică și să nu deschidă gura în fața părinților, atâta timp cât stă în casa lor și are o pâine bună de mâncare.
Ni s-a spus că viața e despre ceea ce se vede, nu despre ceea ce se simte și că lucrurile se fac “cum trebuie”, nu cum vrei. Că există acceptat si inadmisibil, corect și greșit, moral și imoral.
Am ajuns adulți incapabili să ne exprimăm sentimentele, să spunem ce ne doare, când ne doare, pentru că nici măcar nu știm să identificăm ce nu e în regulă
(...)
Citește mai mult pe pisicapesarma.ro
