Desigur că trebuie să fim atenţi la copiii noştri. Ei au nevoie de asta, mai ales când sunt foarte mici – pentru propria lor siguranţă, pentru că le place să fie în preajma noastră şi pentru că noi suntem cei de la care învaţă cel mai mult.
Cu toate acestea, nici prea multă atenţie nu este foarte bună, întrucât îi împiedică să se dezvolte, ba chiar îi determină pe copii să capete sentimente de anxietate şi de incapacitate de a se descurca singuri. Desigur că nu ne-am dori aşa ceva, dar cum ne dăm seama că acordăm prea multă atenţie, mult mai multă decât ar fi de fapt necesară?
Focusarea pe pozitiv
Primul lucru pe care trebuie să îl facă un părinte este să se focuseze pe ceea ce este pozitiv în orice situaţie. Altfel vei trăi în permanenţă îngrijorat că se va întâmpla ceva rău şi, normal, vei dori să intervii ca să îţi salvezi copilul. Simţi că i se poate întâmpla ceva îngrozitor pentru că se joacă în nisip cu lopăţica? Gândeşte pozitiv întreaga situaţie!
Dragostea nu este îngrijorare
Am fost învăţaţi, când eram părinți de bebeluşi, că dragostea este îngrijorare. Că aveam nevoie să fim în permanenţă îngrijoraţi ca bebeluşului să îi fie bine şi să se dezvolte. Este adevărat că la vârste foarte mici atenţia constantă este necesară, însă mai târziu nu mai este aşa. Putem să fim părinţi foarte buni şi dedicaţi chiar şi fără îngrijorare.
Evită etichetele
Odată ce ai pus o etichetă unui copil începi să te comporţi în concordanţă cu ea. Copilul meu este timid, aşa că trebuie în permanenţă să îl ajut să comunice cu ceilalţi. Copilul meu este agitat, aşa că trebuie în permanenţă să stau cu gura pe el să îi spun să se potolească. Copiii trec prin multiple faze, dacă îl laşi în pace o poate depăşi singur.
Distanţă mai mare
Cel mai simplu mod de a nu controla fiecare gest / cuvânt al copilului este prin mărirea distanţei dintre voi. Chiar nu trebuie să îi urmăreşti cu ochi de vultur fiecare mişcare şi apoi să îţi spui părerea despre ceea ce face. Poţi urmări, însă de la distanţă. Şi să îţi spui părerea dacă copilul este interesat de ea şi vine şi ţi-o cere.
Bucură-te de timpul liber
Mai puţină atenţie asupra copilului înseamnă mai mult timp pentru tine şi proiectele tale. Încearcă să te bucuri de această nouă libertate. Găseşte-ţi ceva de făcut. Şi vei vedea că copilul va veni la tine din proprie iniţiativă, atunci când va simţi nevoia.
Lasă-l să fie în control
Chiar nu trebuie să îi scoli tu pe copii din pat, să îi speli pe faţă, pe dinţi, să le alegi hainele din dulap şi să le stabileşti programul zilei tot aşa, secundă cu secundă. Lasă-i şi pe ei să simtă că sunt în controlul propriei vieţi, pe cât posibil. Vei vedea cât de mandri vor fi în momentul în care vor realiza că lucrurile mai depind şi de ei, nu numai de tine.
Gata cu ajutatul fără rost
Dacă un copil poate să se încalțe singur şi să mănânce singur atunci când este la şcoală sau la un prieten, atunci nu are niciun rost ca acasă să făci tu toate aceste lucruri pentru el. Asta nu face decât să-i ştirbească din independentă şi să te determine pe tine să stai asupra lui cu ochi de vultur.
Ba, mai mult, nu este nevoie să dai fugă imediat ce îl auzi strigând. Lasă-i pe copii să îşi mai rezolve şi singuri problemele. Altfel de unde o să înveţe cum să o facă?
