Ştiți voi imaginile alea din desenele animate cu taurul care scoate fum pe nări când vede roşu în fața ochilor? Ei, mie îmi vine să fac şi mai urât când nişte unii, care se cred ei deştepți şi deținători ai adevărului suprem, se apucă să îi facă educație copilului meu. Asta în ciuda faptului că eu, pe cel mai politicos ton posibil, îi rog sa se abțină. “Vai, dar cum? Pe vremea mea…”. Vremea ta a trecut, copilul ăsta e al meu, iar tu eşti un străin pentru noi şi nu ai nici un drept să vii cu sfaturile tale înțelepte. NU vreau să îmi pui copilul la punct, amenințându-l că, dacă nu este cuminte, îl arestează polițiştii, că o să i se facă o injecție mare sau că îl fură țiganii.
Poate că al meu copil e pui de țigan, dar mai alb… Te-ai gândit la asta? Poate că al meu copil ştie de acasă că injecțiile nu dor, că îl fac bine atunci când este bolnav. Te-ai gândit la asta? Poate că proasta de mă-sa, adică eu, l-a învățat pe copil că polițiştii sunt buni şi că la ei trebuie să se ducă în caz că, Doamne fereşte, se rătăceşte. Te-ai gândit la asta? Normal că nu te-ai gândit, pentru că ai crescut într-o lume (forțată să fie) limitată, într-o lume în care liberul arbitru era un babau, o blasfemie… Şi dacă tu ai crescut aşa, atunci şi viitoarea generație trebuie formată după tiparul tău. La naiba cu evoluția, la naiba cu liberul arbitru. Să fim retarzi.
Te-ai gândit măcar o secundă ce efecte va avea asupra viitorului adult ameninţarea cu injecția? Te-ai gândit vreo secundă că, totuşi, copilul TREBUIE să aibă încredere în medic? Nu cred că ai gândit când ai scos pe gură o aşa grozăvie!
(...)
Citește mai mult pe blogulmamei.ro!
