Suntem ocupaţi. Suntem stresaţi. Şi dacă suntem şi părinţi totul se multiplică. Din fericire însă putem renunţa la unele bagaje foarte grele. Şi fără să pierdem nimic.
Vinovăţia
Nu degeaba se spune că atunci când devii părinte încep să apară la iveală tot felul de sentimente din copilărie pe care le credeai de mult timp stăpânite. Unul foarte des întâlnit este vinovăţia, senzaţia că nu eşti destul de bun. Anul acesta ne putem acorda o pauză, să reînvățăm să gândim şi altfel despre noi.
Judecarea altor părinţi
Vă spuneam că revenim la comportamente copiularesti. Şi atunci era o activitate principală sa îi judecăm pe alţii. Între timp ne-am dat seama că ne este mult mai bine să facem noi lucruri decât să ne pierdem timpul analizându-i pe alţii. Şi este bine să continuăm pe această linie şi acum, când suntem părinţi.
Copiii ar trebui să facă...
Avem o sută de idei despre ce ar trebui să facă copiii noştri. Şi îi tot împingem fără milă în direcţia respectivă. (Cum altfel vor simţi şi ei atunci când vor fi mari că nu sunt suficient de buni?) Primul pas ca să scăpăm de această tendinţă? Să acordăm mai multă atenţie (şi acceptare) pentru ceea ce sunt şi mai puţină pentru ceea ce credem noi că ar trebui să fie.
Copiii trebuie să fie mereu veseli
Ţie cum ţi-ar plăcea să fie cineva în permanenţă lângă tine care te bate la cap să fii vesel? Ei bine, lucrurile nu se întâmplă aşa. Nu suntem veseli în permanentă şi nu suntem veseli la comandă. Ca să nu mai spun că sentimentul real de fericire este cel pe care ni-l provocăm singuri. Aşa că putem scoate din sarcina de părinte să ne ţinem în permanenţă copiii fericiţi. Nu acesta este scopul. Ci să îi ajutăm să îşi atingă capacităţile pe care le au.
Greşelile trecutului
Normal că ne aşteptam să fim părinţi perfecţi. Altfel cum am putea aştepta să avem copii perfecţi? Aşa că nu ne iertăm deloc dacă greşim. Ne dăm palme virtuale şi ne închipuim că ne-am stricat copilul, că l-am pus în pericol. Posibil să o fi făcut, însă dacă tot stăm să ne gândim la acest lucru nu putem trece mai departe. Aşa că trebuie să ne promitem că data viitoare va fi mai bine şi să lăsăm trecutul la locul lui.
Comparaţia cu ce am fi vrut să fim
Aveam de mult timp în cap o imagine cu familia ideală, cu modul în care vom fi noi ca persoane, ca mame. Cel mai adesea realitatea nu se suprapune peste această imagine. Şi asta nu putem schimba. Dar putem să nu ne mai raportăm la ea, să o uităm. Şi aşa avem şanse să devenim cu adevărat cea mai bună versiune a noastră, lucrând cu ceea ce avem la dispoziţie.
