Anul trecut, pe 1 ianuarie, habar n-aveam că voi fi mamă pentru a doua oară, apoi a urmat un iureș de an, cu nopți dormite în spitale, pe pat și pe lângă pat, cu zile stând la perfuzii, eu sau copiii mei, cu peumonii și alte îmbolnăviri ale lui David, cu nașterea lui Cristian, cu internări și îmbolnăviri noi ale amândurora, cu operația lui Eugen, cu oameni care au plecat de pe lumea asta lăsând hăuri de doruri în urmă, dar și cu multe zile care au încercat să anuleze efectele dureroase și triste ale altor zile.
Anul trecut, pe 1 ianuarie, habar n-aveați nici voi ce vi se pregătește.
Probabil că, în 2017, unii dintre voi ați pierdut oameni dragi, probabil că unele dintre voi ați născut oameni; poate că unii dintre voi v-ați găsit oamenii cu care să împărțiți cafelele și omletele, dimineața, poate că unii ați plecat din viața celor cu care vă obișnuiați să vă împărțiți cafelele și omletele; probabil că unii au avut un an foarte bun la serviciu, probabil că unora le-a fost bine acasă; poate că unii au plâns mai mult în timp ce alții au hohotit de râs; unii au plecat din țară, în timp ce alții s-au întors sau au decis să mai reziste; unii au ieșit în stradă, alții – nu; poate că unii s-au bucurat mai mult, în timp ce alții au căzut în depresii dureroase. În orice caz, indiferent ce și cum vi s-a întâmplat, habar n-aveați ce va veni și în ce moment al vieții vă va prinde, cât de multe poate schimba un singur an.
(...)
Citeşte mai mult pe oanabotezatu.ro
