Când am născut pentru prima dată, cred că am fost cea mai speriată mămică de lume. La început mi-era teamă să îl spăl, apoi stăteam noaptea lângă el să îl aud cum respiră, de teamă că ceva nu este în regulă. Eram dintre acele mame care îl creşteau cu dezinfectantul în mâini şi puteam număra pe degete persoanele pe care le lăsam să îl atingă.
► Citeşte şi Specialiştii spun: Copiii trebuie să se murdărească și chiar să “mănânce” noroi. Vor fi mai fericiţi şi mai sănătoşi
A trecut destul de mult timp până ce am reuşit să mă relaxez şi, după ce copilul mi-a împlinit 5 ani, am hotărât să mai avem un copil. Ştiam că de data aceasta totul va fi mai simplu. Aveam deja un copil măricel, care începea să se descurce singur, iar cu cel de-al doilea ştiam foarte bine cum trebuie să mă comport. Numai că, ce să vezi… Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi eu am realizat că numai şi numai minciuni mi-a spus, în legătură cu cel de-al doilea copil:
Va fi uşor să alăptez – Cu cel mare nu am avut niciodată probleme cu alăptarea. El avea poftă de mâncare, eu aveam ce-i oferi. Va fi aşa şi la al doilea, mi-am spus! În fapt, nici nu m-am gândit prea mult la acest aspect, pentru că nu mi s-a părut a fi o corvoadă. Numai că cel mic a venit pe lume, eu nu aveam lapte de ajuns, sânii mă dureau, şi am făcut nişte răni de numai eu ştiu câte lacrimi mi-au scurs. De-abia atunci am realizat cât de norocoasă am fost la primul!
Am mai făcut asta înainte. Ştiu foarte bine ce fac! – În fapt, nu îmi aminteam prea multe de prima dată. Ştiu că nu este diferenţă mare de vârstă între ei, însă probleme au fost diferite. Da, ştiam să spăl copilul, da, ştiam cum să îl ţin la piept (deşi de data aceasta era inutil), dar habar nu aveam ce să fac când îi apare o alergie pe piele, când face febră sau când nu doarme ore bune. Pentru că, de crezut sau nu, cu cel mare nu am avut astfel de probleme. Sau, cel puţin, nu atât de des.
► Citeşte şi 7 sfaturi pentru a avea grija de pielea bebelusului
Îmi va fi uşor, pentru că cel mare se poate descurca singurel în multe situaţii – Stai, stai, stai, tocmai am spus asta?! De fapt, chiar am gândit-o?! Când a venit al doilea, lucrurile s-au complicat şi mai tare cu cel mare. Era cel mic ţinut la piept? Da, voia şi cel mare în braţe. Mai mult timp cu bebele? Mami, vreau şi eu cu tine, striga seniorul. Iar eu chiar eram la mijloc, pentru că nu voiam ca cel mare să se simtă neglijat, gelos, ignorat de mine în favoarea altcuiva – chiar dacă este vorba despre fratele lui.
► Citeşte şi Şi dacă iese tot băiat, ce faci?
Voi fi o mamă mai bună, pentru că am învăţat din greşeli! – Da, de unde?! Pe ici, pe colo, foloseam anumite strategii care la un moment dau funcţionau la primul, numai că nici gemenii nu seamănă întru totul, dar doi copii între care există o diferenţă de 5 ani? Cel mare a fost mai mămos, cel mic îşi strigă independenţa de când e cât un ghemotoc, cel mare era liniştit, cel mic este un ghem de energie ce nu poate sta locului o clipă. Mamă mai bună pentru al doilea? Nu are nicio legătură!
Îi voi iubi la fel din primul moment – Mi-este foarte greu să o recunosc, dar primele săptămâni cu cel mic au fost foarte ciudate. Simţeam că nu o să îl pot iubi niciodată ca pe primul copil, că îl trădez cumva pe cel mare, că nu voi reuşi niciodată să îi iubesc la fel pe amândoi. Mă ardea dorul de copilul meu cel mare, de clipele petrecute doar cu el, de mă durea inima. Habar nu aveam şi nu ştiu nici acum dacă asta li se întâmplă tuturor mamelor de doi, dar eu asta simţeam. Din fericire, sentimentele mele s-au schimbat în scurt timp, iar eu am început să îmi fac ordine în inimă. Acum pot spune la modul cel mai sincer că îmi iubesc ambii copii la fel de mult, că sunt aerul meu şi că nu îmi mai pot închipui viaţa doar cu unul dintre ei.
► Citeşte şi Cum am învățat să iubesc al doilea copil
Sursa foto: Pexels
