„Mami, tu cum ai învățat să fii mamă?”
„Habar nu am... Înveți cu timpul...” – a fost cel mai înțelept răspuns pe care l-am putut da la șapte dimineața.
Cred, de fapt, că înveți să vii mamă din momentul apariției celor două linii pe testul de sarcină. Sau, oare, înveți de când ești mică? Încă de când mama îți dă căpșunicile tale, să le așezi tu frumos în aluatul de plăcintă? Nu știu...
Dar știu că a învăța să fii mamă înseamnă a învăța să faci loc.
Încă de când afli că ești gravidă, corpul tău, care a fost peste 20 de ani numai al tău, începe să facă loc altei ființe. Dincolo de ceea ce se întâmplă din punct de vedere anatomic, acesta este primul semn care ar trebui să te facă să te gândești: viața ta nu va mai fi doar despre tine. Grijile tale vor crește, pe măsura ce burtica ta va căpăta noi proporții. Habar nu am care este definiția maternității, dar știu că își are rădăcinile în griji și în temeri.
E ciudat, nu? Afli că ești însărcinată și unul dintre primele sentimente este reprezentat de griji. Dai naștere și, deși ești eliberată că ai reușit, grijile nu te părăsesc, dimpotrivă - încep să facă parte din tine, ca o extensie permanentă.
Devii atât de obișnuită cu fricile, că nici nu îți mai dai seama de existența lor. Te transformi într-un detector de pericole, le miroși la fiecare pas și te lupți cu ele fară ca măcar să mai realizezi.
► Citește și Mamele sunt mereu în modul de așteptare
Și începi să faci loc.
Faci loc măsuței pe care îți țineai ceașca de cafea, în fiecare dimineață, pentru cutia cu jucării. Renunți la egoismul tău, pentru a face loc tantrumurilor din supermarket. Renunți la firea ta vulcanică, pentru a face loc răbdării.
Întodeauna faci loc, pentru copilul tău.
Faci loc în pat. Te muți la margine, să îi rămână toată perna numai lui.
Renunți la ultima bucățică de ciocolată. Chiar dacă nu ai prins decât una.
Pui pauză gândurilor tale pentru a face loc celor din capul puiului. Și începe să îți povestească despre un gândac nemaivăzut și tu uiți... uiți de gândurile tale și de soluția salvatoare pe care tocmai o găsiseși.
Faci loc în brațele tale. Pentru ca puiul să își spună offul.
Faci loc râsului, distracției, lecțiilor și corecturilor.
Faci loc în timpul tău, pentru timpului lui. În fapt, mai există timpul tău?
“Mami, tu cum ai învățat să fii mamă?”
„Făcând loc!”
