Am auzit aceasta afirmatie de nenumarate ori. Si mi se pare absurda, ca sa nu spun de prost gust. Fiindca permite celor din jur un fel de superioritate miloasa similara cu cea la fel de des intalnita: ‘saraca, e nevrozata, las-o ca este in perioada aceea a lunii’. Afirmatie care ma indispune tare, de cate ori o aud.
Sunt mamele mai sensibile decat erau inainte de aceasta experienta? Indiscutabil da. Eu nu prea eram predispusa la atacuri de furie inainte. Dar asta nu are nicio legatura cu statutul de mama in sine, ci cu modul in care imi petrec ziua, cu lipsa echilibrului dintre responsabilitati / sarcini de facut si timpul liber. Drept dovada sta faptul ca imediat ce am capatat un pic de timp (prin cresterea bebelui si usurarii sarcinilor) pentru mine situatia s-a detensionat.
Exista prin urmare explicatii mult mai clare pentru care mamele se comporta ca niste fiinte ‘sensibile’ cu care trebuie sa te comporti cu manusi daca nu vrei sa obtii vreo reactie exploziva din partea lor. Vreau sa zic altele decat ‘te-a tampit nasterea unui copil’, explicatie care nu este altceva decat o dovada de prost gust si lipsa de empatie. Pentru toti cei care constata ca mamele sunt ‘duse’ dar nu isi pot da seama de ce, am sa enumar cateva motive.
Expunerea prelungita la durere. Nu este nimic iesit din comun sa nu fii in cea mai buna stare de spirit atunci cand te doare ceva sau cand cineva la care tii trece printr-un disconfort. Iar atunci cand ai un bebe mic le experimentezi pe ambele, uneori dincolo de ceea ce crezi ca este limita suportabilului.
Responsabilitatile uriase. Nu discutam aici despre cat de dificil este ceea ce faci. Si nici nu comparam cu alte meserii, gen pompieri sau pilot de avion. Este evident ca ei sunt supusi unui grad de stres mult mai mare. Vorbim aici de perceptie. Un pilot se simte pregatit, dupa ani de antrenament, pentru situatia pe care o are de rezolvat. Pentru o mama incepatoare insa totul este nou si stresul de a nu gresi cumva este permanent.
Lipsa timpului personal. De el v-am vorbit mai sus asa ca nu mai dezvolt subiectul.
Nou gasita fericire. Fac pariu ca la asta nu v-ati fi asteptat, sa cazi mult mai usor in stari negative pentru ca esti foarte fericit. Dar fericirea este atat de rar intalnita incat orice ti se pare car ar putea atenta la ea te transforma intr-un animal pregatit sa sfasie.
Asa ca data viitoare cand aveti impulsul sa tratati ironic / dispretuitor / milos sensibilitatea marita a mamelor, ganditi-va daca ati proceda la fel si ar fi vorba de cineva aflat in vreuna din urmatoarele situatii: un om cu mana rupta, o persoana care si-a internat pe cine din familie, un soldat, un sclav, un indragostit.
