E dimineață. E încă întuneric afară, dar e dimineață. Alarma a sunat și trebuie să ne pregătim de o nouă zi. Dar… îmi vine să mai stau puțin. E atât de cald lângă tine, sub pătură. Te simt și miroși a paradis. A vanilie. A lapte cald, deși a trecut de mult timp etapa Bebelușiei.
Te întorci de pe o parte pe alta și îți întinzi palmele mici, să simți obrajii mei, să știi că sunt aici. Psihologii ar spune că e doar o asociere de somn ce trebuie eliminată. Eu, mama, aș spune că e pansament pe suflet; se va desprinde fără să mi dau seama și mi va lipsi atât de mult, într-o zi deloc îndepărtată…
E liniște și cald. În tot acest Bine se aude doar respirația ta. Îmi opresc orice gând și o ascult… E cel mai bun lucru pe care îl poate auzi o mama. E cântec de leagăn pentru inimă. Te-aș înregistra și te-aș folosi ca și ringtone, să îmi amintesc de zeci, sute de ori pe zi cât de norocoasă sunt că te am.
