Știi zilele alea când tot ce vrei să faci este să stai în pat, dar alarma parcă țipă și te trage jos din pat? Cu toții urâm să părăsim dimineața patul unde toată noaptea ne-a fost alături păturica cea pufoasă. Acum trebuie să ne găsim voința de a ne ridica și de a ne indeplini sarcina monumentală – aceea de a fi mamă.
Fără doar și poate, te ridici. Pentru că TREBUIE.
Asta fac mamele.
Pe vreme ploioasă sau zile cu soare, noaptea sau ziua, în zilele în care sunt bolnave sau complet sănătoase, ele TREBUIE să fie mame.
Mi-am dorit să fiu mamă de când eram mică. Și acum, n-aș schimba asta cu nimic. M-am jucat adesea cu surorile mele, gătind și curățând, fiind fiecare, pe rând, câte o mămică. După ce au trecut anii, m-am măritat cu un bărbat remarcabil, și la scurt timp după căsătorie, ne-am întemeiat propria familie.
Înainte să devin mamă, știam că acest nou rol va necesita mult efort din partea mea. Din punct de vedere emoțional și psihologic, nu eram pregătită pentru acest lucru. De fapt, uneori aceasta pare a fi cea mai grea parte a faptului că sunt mamă, deoarece simt că ceilalți se așteaptă să fiu întotdeaua disponibilă pentru a răspunde nevoilor copiilor mei.
Mamele sunt lipiciul ce le ține pe toate la un loc.
Suntem temelia, stâlpii și ancorele pentru familiile noastre. Avem întotdeauna acest instinct de a avea grijă de ceilalți și de a neglija propria persoană în favoarea familiei.
Pentru mine, agitația cu ceea ce implică creșterea copiilor mă lovește cu adevărat atunci când am o migrenă. Le-am avut de când eram mică. Le simt de parcă cineva îmi bate un cui în tâmple.
► Citește și: Mamele se sacrifică mereu pentru copiii lor, fără să simtă că o fac
Am o sensibilitate la lumină și zgomot, îmi este foarte greață, am vărsături și prezint o situație letargică chiar și după ce a trecut migrena.
De asemenea, simt și o tristețe imensă în timpul unei migrene pentru că mă simt neputincioasă și neproductivă. Simt că nu mai sunt sub controlul propriului meu corp și ca nicio cantitate de medicamente nu poate ajuta la ameliorarea durerii mele.
Pentru mine, o migrenă este cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla, deoarece îmi dă peste cap toate planurile din întreaga zi.
În zilele nefericite când abia îmi pot ridica capul pentru a-mi salva propria viață, sunt încă o mamă. Mă trezesc la sunetul acelor pași minuscului care aleargă pe hol pentru a deschide ușa dormitorului meu, cerând mic dejunul. Și în acel moment faci ce ar face orice mamă – dacă nu poți să mergi, te târâi din pat pentru a-i indeplini nevoile copilului tău.
Apoi, găsești o clipă când lași totul. Suspini. Gemi în agonie. Te destrami. Și atunci micuții tăi te întreabă – Mami, ești bine? Așa că stergi rapid lacrimile și le oferi o îmbrățișare – Mami este în regulă, doar că astăzi nu se simte prea bine.
În timp ce ei aleargă prin casă, eu încerc să mă adun și să mă îndrept către bucătărie pentru e pregăti masa.
Aceasta este maternitatea. Ea se simte uneori ca și cum ai vrea să fugi de tine pentru a te salva. Și în zilele în care nu te simți bine, pur și simplu te îngreunează.
Mami, nu uita să fii amabilă cu tine în zilele mai puțin fericite. Și să știi că, și în astfel de zile, ești încă o mamă cu adevărat minunată!
