De când sunt mamă, mă întâlnesc cu situaţii extrem de absurde şi partea interesantă este că există o recurenţă a ironiei. Unii le numesc legi ale lui Murphy cu aplicare pe zona de maternitate, eu le zic minunatele paradoxuri ale vieţii de părinte. Asta pentru că de cele mai multe ori ne scot din minţi, dar, în acelaşi timp, ne fac să ne dăm seama că… e bine aşa.
Cam acestea sunt situaţiile paradoxale cu care m-am întâlnit eu până acum, de când îi am pe Vlad şi Radu. Nu există o ierarhie sau un număr fix, aşa că aştept experienţele voastre în secţiunea de comentarii:
1. Zilele trec greu, dar anii zboară
Când eşti mega extenuată, pare ca minutele devin ore şi că nu mai vine seara aia odată, când intră soţul pe uşă şi te salvează 10 minute, timp suficient să mănânci, să faci un pipi, să te speli şi să faci curăţenie în toată casa. În schimb, când te uiţi înapoi, e greu să-ţi dai seama când a trecut copilul tău de la stadiul de bebeluş inocent şi fragil la cel de drăcuşor plin de crize de furie şi mofturi. Parcă ieri îl aduceai de la maternitate…
2. Cu doi copii e mai uşor decât cu unul
Am auzit-o, dar n-am crezut-o până n-am trăit-o. Cu o săptămână înainte să-l nasc pe al doilea copil, mă uitam la primul şi conştientizam că îmi ocupă toate cele 24 de ore din zi; când mai aveam eu timp să mă ocup şi de un sugar care are nevoie de alte 24 de ore zilnic?! Ei bine, paradoxal, cu doi copii am avut mai mult timp la dispoziţie pentru mine, pentru că ei îşi fac de lucru împreună, fie că se joacă, fie că se ceartă şi, automat, mă solicită pe mine mai puţin.
3. Tânjeşti după un moment de libertate, dar imediat cum îl obţii nu ştii cum să te întorci mai repede la copil
Aşa e… vină de fi la distanţă de copilul tău este mai puternică decât un moment frivol de ieşit în oraş cu prietenele, mers la dans cu soţul sau dorinţă arzătoare de a te răsfăţa la un salon cosmetic.
4. Cu cât îţi faci mai bine treaba de părinte, cu atât mai repede eşti părăsit. Şi fără nicio mustrare de conştiinţă
Adevărul este ca un copil echilibrat, încrezător în forţele proprii şi dornic să trăiască într-o lume pe care tu i-ai prezentat-o drept minunată îşi va lua zborul destul de repede de acasă şi va merge să-şi trăiască viaţa independent de tine. În schimb, un copil crescut de părinţi anxioşi, abuzatori şi denaturaţi se vor teme mereu să iasă în lumea largă, crezând că este un loc plin de necazuri.
5. Cu cât e mai greu, cu atât e mai minunat
În ciuda haosului, confuziei, grijilor, gălăgiei, mizeriei, deprivării de somn şi libertate, nu regreţi nimic şi ai lua-o de la capăt oricând. Nu ai da zâmbetul copilului tău la schimb pentru nimic în lume! Şi nu o spun eu, ci studiile făcute pe părinţi şi non-parinti. Deşi prima categorie era deficitară la toate cele 12 capitole importante din viaţă (bani, sex, sănătate, cariera, aspect fizic, viaţa socială, libertate etc), s-a dovedit că tot ea era cea mai fericită. Întotdeauna trăieşti ceva măreţ când te raportezi la altcineva decât la propria persoană.
6. Cu cât ai mai mulţi copii, cu atât mai mult ţi se pare că nu ştii nimic
La primul copil, ai impresia că le ştii pe toate. Împarţi sfaturi în stânga şi-n dreapta ca un oracol şi clarvăzătoare ce eşti. La al doilea, le faci capul pătrat doar prietenilor apropiaţi, conştientă că ai şi tu limitările tale, iar de la al treilea încolo nu mai eşti sigură de nimic. Nici măcar de cum te cheamă.
7. Te agiţi mult, dar nu slăbeşti un gram
Deşi nu stai locului o clipă prin casă, te apleci după milioane de jucării, alergi după copii prin parc, ridici bebeluşi toată ziua, urci şi coborî scări, împingi cărucioare şi triciclete şi pe deasupra de-abia găseşti timp să mănânci şi tu resturile copiilor, burtă şi fundul mare tot acolo sunt.
8. Cu cât eşti mai gălăgioasă, cu atât mai puţin te aud copiii
Când ţipi la ei să vină la masă, nu te aude nimeni, dar dacă desfaci un ambalaj de ciocolată foarte încet, ascunsă în baie, te trezeşti cu micii pofticioşi în spatele tău întrebându-te ce faci acolo.
9. Copiii sunt mai odihniţi când dorm mai puţin
În timpul săptămânii, îi culci la maxim 21.30 şi la 8 dimineaţa tragi de ei să se scoale pentru grădiniţă sau şcoală, iar în weekend, când vrei să dormi şi tu mai mult, se culcă la 23.00 şi la 6.30 sunt în picioare de bună voie. Acealsi lucru este valabil şi pentru mâncare sau nevoi fiziologice. Când îi ţii la masă sau pe oliţa, zic că nu le trebuie sau nu le vine să facă, dar imediat ce i-ai dat jos şi trebuie să ieşi urgent cu ei pe uşă, încep să urle de foame sau fac pe ei.
10. Când bebeluşul doarme, nu ai niciodată somn. Dar când se trezeşte, îţi pică ochii în gură de oboseală.
Imediat după ce a adormit copilul, ai energie şi te apuci de treabă prin casă, dar imediat cum pui capul pe pernă, el se trezeşte.
(...)
Citește mai mult pe povestidemama.ro!
