Mi-a spus cineva de curând. Asta, în contextul în care, e greu să faci un copil, să îl crești, să îi oferi o educație, niște haine curate și o mâncare decentă de trei ori pe zi. Normal că e și foarte frumos, că pe fiecare silabă pe care o scoate copilul o simți ca pe o victorie personală. Asta, desigur, până începe să spună ”nu vreau” și s-a dus tot feng shui-ul.
Dar problema adevărată nu stă aici. Toți părinții se confruntă cu dece-uri, cu nuvreau-uri, cu tantrum-uri și crize adolescentine. Problema reală e atunci când au crescut copiii aceștia doar ca să fugă cât văd cu ochii, mâncând pământul, cât mai departe de părinții lor. Doar ca să muncească precum sclavii, ca să aibă cu ce să-și plătească terapia, hipnoza, acupunctura și diverse alte metode prin care să reușească să-și ierte părinții și să-și vindece traumele din copilărie.
De ce rămân părinții singuri la bătrânețe:
- fiindcă și-au lăsat copiii să fie crescuți de bunici (nu judec, doar constat)
(...)
Citeşte mai mult pe siblondelegandesc.ro
Sursa foto: Pexels
