Ne mai vindecăm de nesimțire vreodată? Am scris nepăsare prima dată, dar mi-am dat seama că era un cuvânt prea elegant.
Săptămâna asta, deși am stat mai puțin în online pentru că sunt singură cu picii mei, nu a existat zi în care să nu citesc măcar un articol despre întâmplări cu și despre nesimțire sau să nu văd cu ochii mei cât de mulți oameni aleg să ignore tot ce au învățat în cei 7 ani de acasă (da, vreau să cred că cineva, cândva i-a învățat despre bunul simț).
►Citeşte şi 5 moduri în care viaţa ta ca părinte poate deveni mult mai uşoară
Am citit despre doamne nevăzătoare trimise de la un ghișeu la altul și apoi la automat ca să își rezolve problema, despre femei gravide apostrofate la case de marcat, despre oameni care nu doar că nu cedează locul unor copii mici care nu mai pot de oboseală dar îi și bălăcăresc zdravăn pe părinți, despre oameni care îți pun tot felul de apelative doar pentru că al tău copil plânge și îi deranjează, despre persoane inconștiente care aruncă țigara doar pe jumătate fumată (dar încă aprinsă) pe hainele trecătorilor direct de la etaj sau despre oameni care pipăie cu mâinile murdare chiflele din supermarket-uri și apoi le lasă acolo.
Aseară mi-a pus capac o întâmplare de la metrou.
(…)
Citeşte mai mult pe cristinaotel.ro
