Devenind mamă, viața mea s-a schimbat, ceea ce era de așteptat. Ceea ce nu mă așteptam era ca fiul meu să schimbe viața tatălui meu atât de drastic.
Tata a fost întotdeauna un personaj. Îmi amintesc că el era mereu sufletul petrecerii. El m-ar duce pe ringul de dans pentru a arăta lumii mișcările noastre tată-fiică perfect coordonate și ar rămâne până târziu ascultând muzică sau vizionând filme.
Părinții mei aveau o grămadă de prieteni cu care își petreceau timpul. Și am călătorit – am călătorit atât de mult când eram eu mică, încât cred că am văzut cea mai mare parte a lumii chiar înainte de a deveni adult.
Apoi a îmbătrânit, la fel ca mine. M-am mutat departe, am început o viață nouă, am avut un job care mă țina ocupată, mi-am făcut prieteni noi și m-am îndrăgostit. Și astfel, aventurile mele cu părinții au devenit din ce în ce mai rare. Tata a devenit foarte lent și foarte rar rămâne treaz până târziu.
► Citește și: Conform studiilor, bunicii care își cresc nepoții trăiesc mai mult
Părinții mei s-au luptat cu infertilitatea mai mult de 10 ani, până când mama mea a rămas însărcinată cu mine. Nu a putut să mai aibă și alți copii, așa că eu am fost singurul copil. Ei întotdeauna și-au dorit o familie mare cu copii care să alerge prin casă, dar viața a avut alt plan pentru ei.
Am petrecut majoritatea anilor mei ca și adult spunându-le că nu voi avea prea curând copii, deoarece cariera mea era mult mai importantă.
Dar apoi am rămas însărcinată.
În ziua în care le-am spus părinților că vor avea un nepoțel, am simțit cum acest copil îi va schimba viața tatălui meu.
După toți acești ani, în sfârșit avea ocazia să răsfețe pe cineva mai mult decât m-a răsfățat pe mine. Dar a fost și mai bine pentru că tatăl meu a putut să-și învețe nepotul toate chestiile de băieți pe care nu le-a putut aplica în cazul meu.
I-a cumpărat imediat nepotului său un tricou de fotbal care i se va potrivi probabil când o să aibă 14 ani. Atât de emoționat a fost tatăl meu în ceea ce privește viitorul.
► Citește și: Bunicii cred că își pot bucura nepoții doar dacă vin la ei încărcați. De-ar ști că e de ajuns să vină
A-l vedea cum interacționează cu fiul meu este pură magie.
La început era neîndemânatic – uitase cum era să țină în brațe un bebeluș și era îngrijorat că îl va răni. Mă tot întreba cât trebuie să doarmă un bebeluș în timpul zilei pentru că era nerăbdător să se joace cu el. Dar, cu fiecare zi care trecea, iubirea tatălui meu pentru fiul meu a crescut din ce în ce mai mult.
Acum că a crescut, îi văd în fiecare zi cum se distrează împreună.
Ori de câte ori mergem undeva împreună, ca o familie, tata se asigură că toată lumea știe că este nepotul lui preferat (da, este singurul nepot, dar totuși favoritul). De asemenea, îi întreabă pe oameni dacă nu cumva li se pare și lor că fiul meu seamănă perfect cu el, de parcă ar fi gemeni separați cu mulți ani în urmă (în apărarea lui, fiul meu seamănă foarte mult cu mine, iar eu semăn foarte mult cu tata, deci aș putea spune că fiul meu seamănă destul de mult cu bunicul lui).
Cu puțin timp în urmă, eram cu toții la masă și purtam o conversație cu tata, dar el nu era atent la ceea ce îi spuneam pentru că se juca cu fiul meu.
Hello! Poate cineva să-mi acorde atenție mie și nu doar fiului meu? Am întrebat.
Tata a râs în hohote. Viața nu mai este despre tine, draga mea. Acum este despre el.
► Citește și: Bunicii bunicesc! Nu sunt bone
Și atunci, aceste cuvinte m-au lovit. Tatăl super cool care a fost mereu alături de mine, tatăl amuzant a fost înlocuit de un bunic și mai amuzant. Și nu puteam cere nimic mai bun pentru fiul meu,
Sper ca tatăl meu să aibă la dispoziție cât mai mulți ani pentru a petrece timp cu nepotul său, pentru că, în mod egoist, ajung să-l văd în rolul de cel mai bun bunic.
Sursa
