Ca proaspătă mămică, auzi destul de multe idei în ceea ce privește pierderea identității. Probabil este lucrul cu care se confruntă cele mai multe mămici. Privarea de somn, sentimentele de incertitudine, sânii mici au o durată de viață și o dată de expirare, dar… pierderea identității? Ei bine, așa cum am descoperit la 14 luni de la nașterea prințesei mele, au o valabilitate mai lungă.
În timp ce eram însărcinată cu fiica noastră, soțul meu și cu mine eram atât de încrezători că viața noastră nu se va schimba… O poziție care pare destul de comună în rândul părinților independenți și ambițioși din zilele noastre.
Citește și: 13 lucruri care se vor schimba în viața ta după ce vei deveni părinte
Am ascultat doar pe jumătate avertismentele mamei mele care spunea că totul este pe cale să se schimbe. M-au năucit cuvintele că trebuie să fiu pregătită pentru viața de mămică și am dat din cap plictisită de ideea că ea este dintr-o altă generație. Visam la cariera mea, la vacanțe dese și un copil frumos.
Ehe, niciodată nu mă voi mai îndoi de înțelepciunea atotputernică a mamei mele.
Când fiica mea a apărut în viețile noastre și lumea noastră s-a schimbat, am rămas fără suflare.
Da, femeile însărcinate învață despre mastită, privarea de somn și căderea într-un vârtej al timpului, dar atunci când ești pusă în fața faptului împlinit, acestea sunt doar cuvinte. Mici inconveniente pe care mămicile nici nu le observă odată ce își țin bebelușul în brațe.
Citește și: Mamele se sacrifică mereu pentru copiii lor, fără să simtă că o fac
M-am luptat cu toate lucrurile normale – singurătate, epuizare, hormoni, îndoiala de sine și sunt excesiv de critică cu mine.
Mi-a fost dor de prietenii mei.
Mi-a fost dor de antrenamentele de la sala de fitness.
Mi-a lipsit să mănânc cu un cuțit și furculiță.
Chiar mi-a fost dor de serviciu. Mult.
Peste noapte m-am transformat dintr-o femeie de succes, inteligentă, iubitoare de distracție într-o epavă emoțională, numită „mamă”.
Mi-a luat câteva ore să ies din casă pentru o plimbare de 20 de minute.
Am fost incapabilă să am o discuție care nu a început cu Fiica mea… sau Am dormit doar…
Am uitat cum e să fiu singură cu propriile mele gânduri.
Primele luni au trecut destul de neclar. Dar, în timp ce am început să ies din ceață, am începul să caut vechea eu. (Și, oh… am petrecut ceva timp căutându-mă).
M-am căutat la sală. În nopțile ieșite cu prietenii mei. Am încercat și în vechiul meu dulap cu haine. Tocuri înalte și pantofi de alergare. Am petrecut mult timp în primul an din viața fiicei mele încercând să mă găsesc, dar nimic nu a funcționat.
Citește și: Ziua în care nu am mai fost singură niciodată
În timp ce asta poate părea un pic trist și deprimant, în realitate, nu este. Nu mi-am pierdut identitatea, am câștigat una nouă. Una în care o mare parte din vechea eu există încă, dar cu câteva ajustări.
Sunt mai răbdătoare.
Sunt mai generoasă cu timpul meu.
Am o perspectivă.
Văd imaginea de ansamblu, ceea ce înseamnă mai puțin stres și negativitate.
Pot râde de mine.
Ma accept pe mine și eșecurile mele.
Pot alerga 5 minute și mă simt la fel de liberă ca o pasăre.
Sunt recunoscătoare pentru o cafea băută în liniște, de un duș relaxant, de un pahar de vin băut cu o prietenă.
Mi-am făcut prieteni noi. Am lansat o afacere, ceea ce nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă nu aș fi născut.
Lucrul care este de fapt trist e că mi-au luat 14 luni să realizez acest lucru. 14 luni de la negarea adevărului inevitabil și incontestabil că am devenit mamă m-a schimbat. Și deși nu toată această schimbare este imediat pozitivă, fiind capabilă să o accept, mă face fericită. Încurajez toate proaspetele mămici să încerce să-și găasească curajul să facă la fel.
Citește și: Mi-a luat un an să scriu rândurile astea. Primul cel mai frumos an din viața mea!
Nu ai doar un copil, devii mamă. O nouă provocare. O identitate nouă. Și în ciuda a ceea ce poate crede societatea, nu se întâmplă peste noapte. Durează. Mi-a luat un an. La fel ca o omidă flămândă, am fost nevoită să învăț să-mi folosesc noile aripi înainte de a-mi da seama de frumusețea lor.
