Mă gândeam la copilăria mea și mi-am dat seama că...
...nu-mi amintesc daca stăteam cu chirie sau casa noastră era chiar a noastră.
...dacă aveam o mașină de fițe sau dacă mergeam cu autobuzul (deși îmi amintesc exact prima plimbare cu trenul)
...nu-mi amintesc cât de curat era în casă la noi; dar știu sigur cât iubeam cutia cu jucării.
...nici dacă jucăriile mele erau noi sau de la alți copii.
...nu-mi amintesc dacă te îmbrăcai elegant sau dacă mergeai la salon. Știu doar că erai cea mai frumoasă din lume.
...nu-mi amintesc dacă aveam mulți bani sau dacă plăteam în rate.
...nu-mi amintesc dacă ieșeam des în oraș sau mergeam în vacanțe scumpe.
...nu-mi amintesc nici sa te fi văzut cu nervii la pământ, ieșind afară pentru o gură de aer.
Citește și: Tu ești motivul
Îmi amintesc, în schimb...
...că mereu m-am simțit protejat.
...că îmi luai capul în palme, când plângeam. Și ce bine era...
...îmi amintesc că mă hrăneai când mi-era foame. Că mă puneai la pieptul tău când mă durea.
...îmi amintesc mirosul tău și cum mă adormea la 2.00 dimineața, la 3.00..
...îmi amintesc zâmbetul tău. A fost motivul pentru care am zâmbit prima dată.
...îmi amintesc cum stăteai pe jos cu mine, să ne jucăm și să mă faci să râd.
...îmi amintesc ca m-ai învățat să pun iubirea înainte de toate. Mi-ai spus că nimic nu e mai presus de atât.
Îți mulțumesc ca m-ai învățat că dragostea nu are limite, că e necondiționată și doar sinceră.
Citește și: Ceea ce-un piept de mamă datorează unui copil
Astea sunt amintirile mele, mamă. Și pentru ele, eu îți mulțumesc!
