Fericiți să ne vizităm bunicii.
Să ne îmbrățișăm prietenii.
Să mergem fără griji să mai cumpărăm un măr.
Să vedem fața curierului. Îți dă ceva fiori coletul de la un om cu mască.
Să îl întâmpinăm pe tati acasă direct cu pupici, nu cu gelul dezinfectant pe masă.
Să vedem soarele.
► Citește și: Oprește-te o secundă din a te plânge și uită-te la ei!
Să vedem oameni, până la urmă.
Să știm că vine weekendul și ne putem plimba; până la bunici, la munte sau chiar la marea agitată.
Să nu primesc notificări: încă 24 de cazuri!
Să nu aud de atâția trecuți în neființă.
Să caut bilete de avion.
Să pot sta la o cafea pe terasă.
Să nu mă gândesc că o îmbrățișare poate fi fatală.
Să port alte haine decât pijamale.
Să ma rujez și să îmi schimb geanta.
Să-mi miros copilul fără să îmi treacă prin minte că într-o zi, nu prea departe, aș putea fi purtată într-o izoletă.
Sau că el s-ar putea îmbolnăvi.
Nu!
Stau acasă, mă gândesc la câte fericiri aveam și la cât de fericită sunt, de fapt, și acum, că suntem mai des cei trei sub același acoperiș.
Apreciez ce am și aștept să revină ce am avut. Căci tare fericiți am fost cu toții și habar n-am avut!
► Citește și: Cei care adorm împreună
