Înainte să vezi toate fotografiile din vacanța mea, care îți vor apărea în newsfeed, trebuie să îți spun ceva.
O să vezi o mulțime de fețe zâmbitoare, de apusuri superbe, un nisip alb și fin și o mare turcoaz. O să ne vezi îmbrățișați, calmi, fericiți. O să vezi cum trăim o săptămână de vis. Nu vei ști, însă, că ceea ce vezi tu în poze este doar o mică parte din ceea ce trăim.
Nu vei vedea în poze copiii certându-se pe locurile din mașină. Pe ultima picătură de apă din sticlă. Nu îi vei vedea plângând pe motiv că unul a făcut duș înaintea celuilalt. Nu îi vei vedea nemulțumiți că i-am dat cu cremă de plajă. Nu vei ști câte mofturi au făcut la masă. Și nici cât s-au plâns că nu vor să doarmă la prânz, ca apoi puși în pat să adoarmă instantaneu.
► Citește și Latura maternităţii pe care nimeni nu o vede.”Viaţa reală e asta”
Nu, nu vei vedea nimic din toate astea, pentru că nimeni nu fotografiază și cu atât mai mult nu publică astfel de momente.
Nimeni nu distribuie poze cu momentele imperfecte. Totul se rezumă la zâmbete, bronz și peisaje superbe. La citate despre împlinirea de a avea o familie perfectă.
Și nu, nu e nimic în neregulă cu asta, cu excepția modului în care noi, cei din exterior, privim astfel de fotografii.
Credem că familia cealaltă e mai frumoasă decât a noastră.
Că micuții sunt mai înțelegători decât ai noștri.
Că părinții au mai multă liniște.
Că zilele sunt doar însorite, că marea e numai curată, că distracția e mai mare și relația dintre soți mai strânsă.
Și îi lăsăm pe cei din fotografii să ne fure bucuria. Să ne facă să credem că familia noastră nu este la fel de frumoasă și de fericită, ci plină de imprefecțiuni.
Pentru că nu facem altceva decât să comparăm fotografiile perfecte ale celorlalți, realitatea lor virtuală, cu “realitatea noastră reală” și imperfectă.
Așa că trebuie să știi, atunci când te vei uita la pozele mele din vacanță, că am petrecut clipe minunate. Și că merită să pleci de acasă. Dar că nu va fi totul perfect. Pentru că nu există copii perfecți, părinți perfecți, familii perfecte.
Și nici nu trebuie. Imperfecțiunea aceasta este perfecțiunea pe care trebuie să o căutăm cu toții.
► Citește și Mâna sus cine a obosit să fie mama perfectă!
