Încă din copilărie, am văzut cum femeile divorţate sunt puse la zid. Bărbaţii mai puţin. Din partea lui e de aşteptat să îşi refacă viaţa, în vreme ce pentru femeie, viaţa se opreşte fix acolo, odată cu mariajul ratat şi cu copiii rămaşi povară pe umerii ei.
De fapt, nici nu e musai să fie copii la mjloc. Femeile prinse în relaţii care pur şi simplu nu funcţionează vor auzi: “Ei şi, crezi că ai să găseşti altul mai bun?”
Dacă ai mai făcut şi un copil, dar totuşi te bate gândul de despărţire: “Păi ce, crezi se mai bagă altul să îţi crească ţie copilul?” Iar când ai minimum doi, deja şansele să îţi fie bine după despărţirea de tatăl lor devin nule: “Nu te mai ia nimeni cu doi copii!”
Ei nu zău? Poate nu mai iau eu pe nimeni, poate nu-mi mai trebuie, poate eu şi copiii suntem arhisuficienti. Existenţa bărbatului în viaţa ta nu este o condiţie pentru a fi fericită sau împlinită, nici înainte de copii, nici după. Nu se duce totul de râpă dacă nu mai ai un bărbat alături, tot aşa cum nu ţi se şterg cu buretele calităţile de mama, realizările profesionale şi orice alte lucruri care ţi-au ieşit de minune până atunci. Există viaţă şi după divorţ. Şi ai toate şansele să fie una mai bună
(…)
Citeşte mai mult pe ruxandraluca.ro
