Săptămâna asta a început cu două zile care copiii m-au stors de toată energia.
Luni Sara a avut o zi total atipică, a fost mârâita şi parcă nimic nu o ajută să se liniştească suficient, iar eu am avut o durere de cap de toată frumuseţea. Marţi Alex s-a hotărât că e cazul să îşi elibereze măcar o parte din frustrările acumulate ţipând prin casă din te miri ce motive mici care i-au umplut paharul şi mă cerea mereu pe mine ca să îl liniştesc, evident când Sara plângea şi ea de foame, iar pe mine mă durea din nou capul. Miercuri am zis că s-a rupt lanţul zilelor nesuferite. Alex plecase la film cu tati şi până la prânz am fost doar cu Sara. Seara însă, după ce au plecat musafirii veniţi să îl sărbătorească pe Alex m-a luat prin surprindere o migrenă ca aş fi dat orice pentru o pastilă din cutia cu medicamente. Şi, pe fondul cadurii presupun, copiii au fost iar mârâiţi. Iar azi…azi e ataaat de cald că suntem toţi foarte uşor de iritat.
Mâine va fi bine. Vine mama! Aşa că, după 4 zile (una mai urâtă decât alta) am declarat ziua de vineri că “do nothing day”. Bine nu chiar nothing nothing, dar pe aproape. Mami, mă urmăreşti, da?
Când zic că mâine va fi o zi în care nu voi face nimic mă refer la faptul că nu voi face nimic planificat. Ce voi face însă e să las ziua să mă ghideze, în loc să o ghidez eu pe ea. Ideea unui do nothing day mi-a venit după ce citisem aici despre asta. Am descoperit chiar că în State au şi o dată anume pentru a sărbători do nothing day: 16 ianuarie. Bine, în State există câte o zi pentru orice (azi, 28 iulie e Naţional Milk Chocolate day de exemplu!), dar eu cred că în vremurile noastre, când toată lumea trăieşte parcă pe repede înainte, cu to-do list-uri tot mai lungi, o zi în care să apeşi pe frâna şi să încetineşti puţin, e fix ce ne trebuie din când în când.
Nu ştiu cum sunteţi voi, dar mie deseori mi se pare că cele două zile de weekend sunt mai ocupate, aglomerate fiind cu tot ce nu am reuşit să facem în timpul săptămânii. Uneori avem senzaţia că dacă nu alergam dintr-un loc într-altul sau dacă nu avem calendarul plin pierdem vremea, că nu suntem utili. Adevărul e însă că dacă o ţinem tot aşa ne extenuam şi ajungem cu siguranţă inutili.
În esenţă, o zi în care “nu faci nimic” nu înseamnă că nu ieşi din casă sau că stai şi vegetezi pe canapea în faţa televizorului, dar înseamnă să nu planifici, să nu îţi umpli calendarul cu tot felul de lucruri de făcut şi cu oameni de întâlnit. Ce poţi să faci însă într-o astfel de zi e să te laşi dus de val, să faci ce simţi şi de ce ai chef. Fără stres.
Obiectivul unei zile în care nu faci nimic, nu e să nu faci nimic la propriu.
Sigur, un do nothing day va arăta într-un fel pentru cine nu are copii mici şi altfel pentru cei care au, mai ales că e şi vacanţă şi sunt şanse mari ca ei să stea acasă. Dar, în orice caz, când vine vorba de gospodărie mâncarea poate fi făcută şi cu o zi înainte sau comandată, murdăria, dezordinea şi rufele nu vor pleca (din păcate) nicăieri.
(…)
Citește mai mult pe cristinaotel.ro!
