M-am trezit astăzi, m-am privit în oglindă și minute bune nu mi-am luat ochii de la mine. Mi-am amintit cât de nemulțumită eram de corpul meu, pe la 20 de ani. Întotdeauna am avut câte 3-4 kilograme în plus, șoldurile un pic cam late și sânii mult prea mici. Acum, însă, ma uit la mine și văd că burta îmi atârnă ca niciodată, șoldurile sunt la fel de late și mult mai puțin tonifiate, iar sânii... sânii sunt mai mari, dar fermitatea s-a dus de mult.
► Citește și Burtica după naștere este dovada că acolo a crescut un suflet de om
În dimineața aceasta, însă, ca niciodată, mi-am dat seama de ceva. Am realizat că trebuie să îi mulțumesc trupului meu pentru cele mai frumoase cadouri.
Îți mulțumesc, corpul meu, pentru că le-ai fost casă copiilor mei – M-ai ajutat să concep, ai crescut și ai dat viață minunățiilor mele. Să le țin în burtă a fost cea mai mare binecuvântare. Să le simt loviturile și mișcările, timp de aproape nouă luni... asta da magie și fluturi în stomac.
Îți mulțumesc, corpul meu, pentru brațele mele – Brațe care mi-au ținut, rând pe rând, pruncii în brațe. Brațe care i-au îmbrățișat la tantrumuri. Brațe care le-au șters lacrimile. Brațe care le-au oferit căldura mea. Brațe care mi-au îmbrățișat soțul. Brațe care pot căra cumpărături de câte 10 kilograme și un prichindel plângăcios, în același timp.
Îți mulțumesc, corpul meu, pentru buze, nas și voce – Pentru buzele care pot săruta copiii, de noapte bună. Pentru nasul care îmi oferă cel mai frumos miros din lume, când adulmec ceafa transpirată a puilor mei. Pentru vocea care îmi permite să le spun cuvinte frumoase, povești de noapte bună și cântecele vesele. Voce care îmi permite să strig, când am nevoie de ajutor. Voce care îmi dă voie să exprim în cuvinte cât de binecuvântată sunt.
Îți mulțumesc, corpul meu, pentru ochii mei – Ochii care îmi dau voie să văd frumusețea din jur. Ochii care îmi lăcrimează, la bucurii și la tristeți. Ochi care m-au făcut să văd sclipirea din ochii soțului mei, la prima întâlnire. Ochi care mi-au stat martori la prima întâlnire cu puii mei. Ochi care m-au făcut să văd cum micuții au pășit pentru prima dată. Ochi fără de care nu aș putea să mă bucur de magia fiecărei zile, alături de oamenii mei.
Îți mulțumesc, corpul meu, pentru puterile magice – Pentru că mi-ai ținut puii în pântec și pentru că le-ai dat viață. Pentru că mai apoi le-ai fost hrană. Pentrucă ești mirosul pe care puii mei îl iubesc. Mirosul care îi liniștește de fiecare dată.
Corpul meu... poate că ai cicatrici. Vergeturi. Grăsime. Poate că nu ești tonifiat. Dar ești cel mai de preț dar al meu și... iartă-mi acuzațiile că nu ești perfect. Ești mai mult decât perfect și pentru îți mulțumesc la nesfârșit.
Foto: Desiree Fortin