Copiii au nevoie de timpul şi de atenţia noastră. Mai ales dacă timpul acordat e principalul lor limbaj de iubire.
Stând acum acasă cu Sara am văzut cât de simplu e să acorzi timp unui bebeluş. De fapt, nu prea ai încotro: alăptatul, schimbatul, legănatul, adormitul – toate îi garantează bebeluşului timp împreună.
Când renunţi la nişte sarcini pe care ţi-ai propus să le rezolvi şi alegi să prioritizezi timpul petrecut cu copilul îi arăţi că e important pentru tine şi că îţi place să stai cu el.
Lucrurile însă nu mai sunt chiar atât de simple când vine vorba de copiii mai mari. Timpul acordat presupune atenţie exclusivă, neîmpărţită şi în condiţiile în care ai fost la serviciu sau ai stat cu bebeluşul mai toată ziua şansele sunt maxime să ai treabă de făcut seară când şi copilul mai mare e acasă şi are nevoie de tine. E greu, ştiu foarte bine.
Dar când renunţi la nişte sarcini pe care ţi-ai propus să le rezolvi şi alegi să prioritizezi timpul petrecut cu copilul îi arăţi că e important pentru tine şi că îţi place să stai cu el. El se simte iubit şi îşi umple “rezervorul emoţional“.
Timpul petrecut împreună nu înseamnă că trebuie să fie plin cu activităţi sau că trebuie să faci ceva anume. La fel de bine puteţi sta de vorbă. E o oportunitate faina să îţi cunoşti mai bine copilul, să îi afli părerea despre diferite subiecte, să afli ce îi place sau ce îl deranjează.
Noi încercăm, de exemplu, că seara să mâncăm împreună cu toţii sau măcar că unul dintre noi să mănânce cu Alex. E ocazia perfectă să povestim despre orice. Tocmai pentru că facem asta de ceva timp şi ne place am aflat de la Alex că la grădiniţă nu au voie să vorbească la masă şi că există şi consecinţe dacă regulă e încălcată. De aici, am ajuns să descopăr şi alte reguli impuse care nu îi plac, să vorbim despre drepturi şi obligaţii şi de importanţa unor reguli.
Tot la capitolul “stat de vorbă” Alex nu refuza niciodată să asculte poveşti de când era el mic sau de când eram noi copii. Ne ascultă fascinat, cu ochii mari, ne pune întrebări şi, de cele mai multe ori, ne roagă să îi mai povestim încă o dată.
Timpul pe care îl acorzi deci copilului nu trebuie să fie ceva mega planificat sau complicat. Asigură-te însă că îi oferi timpul şi răbdarea ta şi atunci când:
vă treziţi dimineaţa – o sesiune de bătaie cu pernele sau o tură de gâdilat o să vă binedispună pe amândoi;
nu vrea să se despartă de tine când trebuie să pleci la serviciu sau când nu vrea să rămână la grădiniţă;
vii seara obosit acasă – puiul tău a petrecut o zi întreagă departe de tine, i s-au întâmplat multe şi e foarte posibil să se fi acumulat emoţii pe care nu a reuşit să le gestioneze;
face o criză de furie – lasă-l să plângă, să se elibereze de tensiunea acumulată înainte să vorbiţi despre ce s-a întâmplat;
e trist şi are nevoie să plângă – prin plâns elimina hormonii stresului şi se va simţi mai bine apoi;
îi ia 3 minute să îţi explice cum poate mai bine o chestiune ce putea fi spusă în 30 de secunde;
nu îi reuşeşte ceva din prima şi vrea să mai încerce – nu fă în locul lui;
seara la masa – chiar dacă ai fi preferat să mânaci pe fugă şi să mai bifezi nişte chestiuni de pe to do list;
te întreba de 10 ori acelaşi lucru – e felul lui de a înţelege, de a descoperi;
apare un frate sau o soră în peisaj – oricât de iubitor şi paşnic ar fi cu noul membru al familiei el se lupta cu nişte emoţii puternice;
îţi cere să vă jucaţi acelaşi joc de mai multe ori decât ţi-ai fi dorit;
vrea să citiţi o poveste;
îi e frică să se tundă sau să meargă la doctor;
e timid şi îi e mai dificil să intre în vorbă cu alţi copii/adulţi;
(…)
Citește mai mult pe cristinaotel.ro!
