O prietenă povestea, la un moment dat, cum şi-a pierdut simţul mirosului în urma unui accident de maşină – a dat maşina peste ea, pe trecerea de pietoni, şi una dintre consecinţe a fost că nu mai simţea niciun miros. Totul era inodor la propriu pentru ea. Până la povestea ei, nu m-am gândit niciodată că oamenii ar putea rămâne vreodată fără miros. Probabil că, dacă îţi pierzi acest simţ, înveţi să supravieţuieşti fără el, aşa cum a învăţat Elena. Dar tot îmi e greu să înţeleg cum ai putea să te mai îndrăgosteşti de lucruri, de locuri, de oameni, dacă nu îi simţi cu totul.
Ieri îi spuneam cuiva că am multe amintiri de când eram mai mică sau adolescenta, multe-multe, dar unele au imagini fragmentate. Însă mirosul e întreg şi pentru aproape fiecare amintire pot să simt în nări exact ce am simţit atunci: mirosul pâinii coapte de brutarul de la bunica de la ţară, mirosul florilor de salcâm pe care le mâncăm în copilărie, mirosul plăcintei cu brânză făcute de mama, mirosul amestecat cu ger al aşternuturilor spălate de bunica, mirosul merelor de la Sfântul Ilie, parfumul din ziua nunţii mele, parfumul de la orele de lucru manual, când lipeam cu aracet, miresmele de la primul urcuş pe munte. Toate stau cuminţi în mintea şi în sufetul meu şi sper să nu le pierd vreodată.
Mi-e foarte greu să fac un top al mirosurilor pe care le iubesc, aşa că am închis ochii şi am lăsat degetele libere să alunece pe tastatura şi ele au scris aşa:
Parfum de bebeluş
Mă amuză când lumea îmi zice, de un an şi un pic încoace, că mă port ca o mamă. Mă port ca o femeie care are un copil, eu aşa le zic mereu. Dar apoi mă trezesc că le mai spun ceva despre David. Deci mă (cam) port ca o mamă. :) Cel mai mult iubesc mirosul copilului meu. El vine la pachet cu prima clipă în care l-am strâns în braţe fâstâcita, fără a şti măcar cum să îl alint. Era mic, mic de tot, şi mirosea – cum să zic? – a bebeluş. Curat şi pur şi a lapte. L-am pus pe braţ, pe partea stângă şi l-am ţinut la piept minute bune. Nu zicea nici pâs. A zâmbit în somn şi apoi s-a trezit doar cât să vadă că sunt acolo, mi-am zis, apoi s-a culcat la loc şi a stat liniştit mult şi bine. Parfumul de bebeluş e greu de explicat în cuvinte. Poate sunt toate la fel, sau poate nu, dar un lucru e sigur: al bebeluşului tău e cel mai frumos.
(…)
Citește mai mult pe oanabotezatu.ro!
