Îmi amintesc perfect momentul când s-a întâmplat. Am simțit că m-aș fi pălmuit neîncetat. Era frig, iar în graba mea de a ieși din casă pentru a-mi duce copiii la școală și apoi să ajung la serviciu, m-am supărat pe copiii mei.
Nu aveam doar vocea ridicată, ci eram furios și urlam.
Mi-am pierdut controlul asupra mea atunci, dar îmi amintesc sentimentul profund de rușine, vinovăție și regret.
Sunt un tată nervos, m-am gândit. Ceva ce n-aș fi vrut să fiu niciodată și pe care trebuia să-l repar de urgență.
► Citește și: Cum să te comporți cu un soț care se enervează foarte ușor
S-a întâmplat acum cinci ani. De atunci m-am străduit foarte mult pentru a deveni o persoană răbdătoare și de a înțelege ce înseamnă să fii un tată bun. A fost o perioadă de învățare, de experimentare de sine, de încercare, de eșec și reflecție nocturnă într-o casă liniștită cu o familie care doarme.
Am aflat despre dezvoltarea copilului, despre ceea ce se întâmplă în creierul și corpul nostru când ne enervăm și cum să creăm spațiul dintre reacțiile emoționale și acțiunile lumii reale.
Am învățat atât de multe încât aș putea să scriu o carte despre asta.
Copilul nu te enervează în mod intenționat
Când ne enervăm, se întâmplă două lucruri. Ne concentrăm asupra noastră și a momentului – cum ne-a făcut să ne simțim, cât de mult încercăm – și ne asumăm dorința rău intenționată.
Declanșatorul acțiunii este:
Ceva fizic - Copilul este obosit, înfometat, însetat sau are nevoie la baie.
Ceva emoțional – Probleme de prietenie sau de a nu obține suficientă atenție din parta cuiva. Amintește-ți că ești unul dintre puținii oameni pe care copilul tău îi iubește și depinde de tine mai mult decât oricine altcineva pe lumea asta.
► Citește și: Psihologul ne învață: cum să fii o mamă relaxată
Ceva evolutiv – Copilul este în creștere, iar treaba lui este să învețe despre lumea în care trăiește. Singura modalitate de a face asta în mod corespunzător este să încerci lucruri noi și să vezi ce se întâmplă. Deși consecința neintenționată a acțiunii lui ar putea fi reacția ta fruioasă, nu acesta a fost motivul.
Când te enervezi, devine dureros pentru ei
Adesea, când ne enervăm, ne despărțim de oamenii din jurul nostru. „Dă-mi spațiu” sau „Nu pot face față cu tine acum.” Avem nevoie de acest spațiu pentru a reveni la control, dar trebuie să-l creăm într-un mod în care copiii noștri să știe că vom reveni la ei.
Copiii noștri ne iubesc. Vor să ne facă fericiți. Ei doresc atenția și dragostea noastră. Când ne supărăm pe ei, le atribuim vina. Acest lucru îi lasă să se simtă triști și, în cel mai rău caz, rușinați. Acestea sunt emoții grele pentru ca un copil.
Este nevoie de o anumită maturitate pentru a regândi o situație, a realiza ce a mers greșit, a-ți admite rolul în ea și a-ți spune că poți face mai bine data viitoare. Este mult mai ușor să accepți povestea că ești o persoană nervoasă.
Când am aflat că acesta a fost impactul mâniei mele, m-am simțit rușinat, dar am folosit acest sentiment pentru a mă ajuta să mă schimb.
Încă mă enervez uneori, dar când o fac, le spun fie că sunt supărat și că vom vorbi despre asta când m-am calmat, sau dacă nu mă prind la timp, îmi iau responsabilitatea pentru furia mea și cer scuze dacă este necesar.
Totul se întâmplă prea repede
E-mailurile, mesajele WhatsApp, termenele și listele de activități reglementează viața adulților. Există întotdeauna mai multe lucruri de făcut cât mai repede. Copiii se mișcă într-un ritm diferit. Învață cum funcționează lumea și cum pot obține ceea ce au nevoie și doresc în ea.
Este o treabă importantă.
► Citește și: Pe oamenii nervoși îi tratezi cu bunătate
Învață să se autoregleze emoțional (începe să apară la patru sau cinci și nu se termină până la 25 de ani), să înceapă și să dezvolte relații sănătoase; învață respectul de sine, perseverența, rezistența și învață despre ei înșiși. Aceasta este o muncă grea. Durează. Am uitat cât de greu este și cât durează, pentru că acum este în mare parte automat pentru noi.
Când ne punem așteptările înaintea a ceea ce copiii noștri sunt capabili de dezvoltare, creăm un decalaj care se umple de nerăbdarea, frustrarea, mânia, vina și rușinea lor, pentru că nu ne-au îndeplinit așteptările.
Lipsa de răbdare și furia sunt responsabilitatea ta
Când accepți acest lucru și începi să-l repari, lucrurile se schimbă în bine. Nu este complicat, nu este chiar atât de greu, dar trebuie să te concentrezi pe el. Când o faci, nu doar relația cu copiii tăi este cea mai bună. De asemenea, îmbunătățește-ți stăpânirea de sine, abilitatea de a gândi clar și relația cu tine însuți.
