Parintii de copii mici au o parere foarte proasta despre parintii de copii mari. Stiu pentru ca am trecut si eu prin asta. Si pentru ca abunda in jurul nostru comentariile pe care unii le arunca celorlalti.
Parintii de copii mari sunt mai indiferenti, dar nici ei nu exceleaza la capitolul toleranta. Ce-i cu toate exagerarile acestea? se intreaba ei, uitand ca au fost la randul lor la fel.
Ce anume si-ar dori parintii de copii mici?
1. Copilul lor sa aiba mereu intaietate.
Parintii de copii mici se asteapta ca cei mai mari sa le faca mereu pe plac. Argumentele lor sunt urmatoarele - este mic si nu se poate abtine de la ceea ce vrea; chiar daca iti ia jucaria din mana ti-o va da repede pentru ca se plictiseste imediat; de abia l-am linistit, nu il face si tu iar sa planga pentru nimic; nu vezi cat de mult sufera?
Ce nu inteleg ei este faptul ca nici un copil mai mare nu este scutit de suferinta si nici nu sta excelent cu rabdarea, asa ca cererea parintilor cu copii mici se traduce mai exact 'Hai mai bine sa sufere copilul tau decat sa sufere copilul meu.'
Asa ca dragi parinti de copii mici sa nu va mirati daca parintii de copii mai mari stau si se uita fara sa intervina la modul in care bebelusul vostru plange pentru ca nu i s-a dat o jucarie pe care o dorea neaparat. Voi sunteti cei care trebuie sa actionati fie gasind o alta distractie pentru copilul vostru, fie negociind in numele bebelui, poate ca, cine stie, pana la urma dorinta i se poate indeplini.
2. Copilul lor sa fie mereu protejat.
Copiii mici trebuie sa fie in permanenta protejati pentru ca se pot lovi extrem de usor, acest lucru este acceptat de toata lumea.
Insa aceasta sarcina cade in sarcina parintilor. Realist vorbind nu te poti astepta ca un copil mai mare sa il protejeze intotdeauna pe cel mai mic. Pentru ca se joaca si nici macar nu il vede, pentru ca nu realizeaza ca se poate dezechilibra imediat fiindca l-a imbrancit un pic si pentru ca nu le pasa chiar asa de tare daca cineva se loveste, inclusiv daca se lovesc ei.
Nici nu te poti astepta de la parintii de copii mai mari sa-i tina pe acestia in frau in permanenta. Pentru ca ei i-au scos afara tocmai ca sa fuga in voie, fara restrictii, sa isi consume energia. Nu le pot cere sa fie smirna, langa ei, sau sa se miste cu viteza unui bebelus. Sunt suficiente interdictiile pe care le au in casa, sau pe strada. Asa ca, daca ai un copil mai mic, este obligatia ta sa il protejeji luandu-l din calea copiilor mai mari.
3. Copilul lor sa nu fie expus unor influente negative
Un copil de 4, 5, 6, 7, 8 ani este tot copil. Faptul ca vorbeste sau umbla singur nu il face automat adult, cu toate precautiile sale de comportament.
Asa ca te poti astepta de la ei sa vorbeasca urat si sa rada de nu mai pot atunci cand vad fetele 'socate' ale celor din jur, sa ceara mancare nesanatoasa si sa o imparta darnic mai departe, sa se certe din nimic, sa ignore dorintele celorlalti, sa fie atrasi de tot felul de lucruri de care parintii nu sunt bucurosi - de la monstri sau bling-bling-uri la jocuri pe telefon si seriale tv.
Faptul ca exista aceste interese ale copilului nu demonstreaza intotdeauna o lipsa de atentie sau buna crestere din partea parintilor lor. Copiii nu sunt o pasta amorfa din care faci tu ce vrei - ei au propria personalitate, propriile curiozitati si dorinte de a nu mai exista limite si reguli.
Ce cred parintii de copii mari despre cei de copii mici? Ca exagereaza mult prea mult cu grija, cu interdictiile, cu judecarea celorlalti, cu spaimele, cu dorinta de perfectiune si increderea ca ei vor inventa roata. Dar se vor da ei pe brazda.
