Am vrea sa credem ca cei mici sudeaza orice relatie, oricat de crapata pe la incheieturi este ea, insa adevarul este ca aceasta minune nu se intampla.
Pentru ca, daca ar fi asa, rata divorturilor ar scadea inspre 0 si nimeni nu si-ar mai aminti vreodata de certurile dintre proprii parinti pe care le-au auzit in copilarie. Este adevarat ca, gandindu-te la copii, poti prelungi o relatie mai mult decat ai fi facut-o fara ei. Dar relatia, in sine, ramane la fel de insuportabila.
Asa se ajunge la nenumarate anomalii, cazuri de care probabil ati auzit si voi: parintii nu se saruta niciodata, nu se discuta de frica sa nu degenereze totul intr-o cearta, nu isi zambesc si nu se saluta, ba chiar, ajung si sa isi imparta in doua apartamente minuscule le 60mp. Si din toata aceasta tacere ca de mormant din cand in cand rabufnesc, necontrolat, cuvinte grele. Sau, si mai rau, copiii sunt invitati sa participe la inclestare, luand partea unuia sau altuia.
Deciziile care trebuiesc luate nu sunt in niciun caz simple si in orice directie te-ai duce urmari neplacute tot vor exista.
Poti sa iti faci nenumarate calcule
- Mai astept sa creasca copiii, sa ajunga la gradinita, la scoala, la liceu, la facultate, pe propiile picioare. .. Nicicand nu este usor sa explici cum parintele lui drag, pe care il iubeste, tie iti face viata un calvar.
- Sa te concentrezi la altceva si sa nu mai astepti nimic (bun) de la relatie, iar in acest fel sa ajungi sa ignori complet acest aspect al vietii tale. De parca asa, ascunzand sub pres mizeria, ea nu ar mai mirosi.
- Sa mai lasi sa treaca un timp ca poate celalalt se va schimba / maturiza / educa / insanatosi mental sau orice alta imbunatatire la care inca mai speri in secret.
Adevarul este ca nu poti ascunde la nesfarsit incarcatura emotionala negativa din casa. Ea razbate nu numai din gesturile pe care le faci, ci si din lipsa gesturilor. Si este imposibil sa nu te intrebi cum va creste copilul tau si ce va intelege el din viata si din lume atunci cand in familie totul este mort sau incarcat de ura. Avem in jurul nostru prea multe exemple de adulti disfunctionali, ale caror probleme le explicam tocmai prin comportamentele anormale ale parintilor lor.
Asa ca, adesea, solutia este sa faci pasul separarii, cu toate implicatiile emotionale si financiare pe care le poate avea asupra copiiilor. Ei pot fi mai puternici decat credem si pot ajunge rapid sa intuiasca intreaga situatie. Iar pe masura ce inainteaza spre adolescenta cu atat mai putin vor aprecia sacrificiile pe care le faci pentru ei si se vor mira ca ai ales sa te chinui in loc sa cauti daca nu fericirea, macar armonia. De fapt, la varsta teribila, aproape ca nu exista adolescent care sa se intrebe cum de mai stau parintii sai impreuna.
Nu exista reteta pentru fericire, dar toata lumea este de acord ca macar trebuie sa tindem catre ea.
