Putini parinti care au copii mici mai sunt extaziati de partenerii lor, asa cum erau atunci cand i-au cunoscut la inceput. Greutatile din primii ani par sa atarne asupra lor precum pietrele de moara si zilele se taraie fara sa aduca un mai bine pe care il spera toti.
Nu rareori se intampla sa te gandesti la tatal copilului in termeni negativi si sa simti ca nu mai poti. Pentru lucruri minore, daca stam bine sa ne gandim: mananca la televizor si ii invata si pe copii asa, prost; sau ii scapa cateva injuraturi desi i-ai spus sa se comporte mai civilizat; niciodata nu are nicio idee cu privire la ce sa faceti in vacanta; gaseste fel de fel de scuze ca sa nu stea mai mult afara, in parc; te lasa numai pe tine sa schimbi scutecele, nu schimba becurile cand se strica etc.
Si asa urmaresti zi de zi cum se intampla acelasi lucru si faci observatie iar si iar, pana ajungeti si tu si el la exasperare. In permanenta ti se invart in cap lucruri negative (de cele mai multe ori aceleasi). Pornind de aici este aproape imposibil sa ajungi la o comunicare normala, la un zambet, ca sa nu mai spun de un sarut.
Daca ai ajuns intr-un asemenea impas sunt cateva lucruri pe care le poti face tu (si nu el, cum astepti in mod gresit) pentru a imbunatati situatia:
In primul rand stabilesteste-ti tie ce este cu adevarat de neacceptat. Nu ce nu este conform visurilor tale, pentru ca asta este imposibil de gasit. Ci ce ar trebui sa te faca sa iesi in secunda urmatoare pe usa: violenta, un comportament nesabuit care duce familia la faliment, inselarea, daca nu se poarta frumos cu copiii.
Peste restul lucrurilor, peste lipsurile pe care nu le-ai pus in categoria de neacceptat, ar trebui sa treci. Pur si simplu sa le accepti ca atare, sa nu le mai observi. Asta te va scapa de o mare durere de cap si de stomac. Dar cum sa faci ca sa treci peste ele, cand tu stii ca un barbat trebuie sa schimbe becurile si el refuza cu incapatanare? Ei bine, schimbi paradigma de gandire. In loc sa te gandesti la ce a facut gresit te poti gandi la ce a facut bine: a citit frumos o poveste, i-a invatat pe copii sa aduca flori, a calmat lucrurile atunci cand tu tipai si copiii tipau, toti in acelasi timp.
Si cand observi ceva bine spune acest lucru, lauda macar un pic. La fel cum iti vine acum, in mod natural, sa vorbesti imediat ce observi ceva ce este gresit, din punctul tau de vedere. Vei vedea ca o astfel de schimbare a comportamentului tau il va influenta in mare masura.
O alta modalitate de a fi mai fericita in casatorie este de a fi tu mai fericita in general. Si nu, chiar daca acum ti se pare asa, nu esti nefericita pentru ca sotul tau refuza cu incapatanare sa schimbe becul. Pentru propria fericire trebuie sa muncesti un pic - identifica lucruri care ti-ar placea si apoi gaseste modalitati de a le obtine. Si daca ai copii si, implicit mai multe responsabilitati, nu ar trebui sa renunti la aceasta practica buna. Iar in momentul in care te vei iubi din nou este foarte posibil ca si sotul tau sa reinceapa sa o faca.
Daca esti pur si simplu plictisita de relatie nu renunta gandindu-te ca asa este o casatorie. Nu trebuie sa fie numai asa. Pot fi si momente frumoase, totul este sa depui efort ca sa iesi din rutina - gaseste un program frumos pe care il puteti face impreuna, planifica macar un weekend in doi departe de casa si incearca sa nu renunti la sex. Si o casatorie, ca orice altceva, nu functioneaza decat daca lucrezi pentru ea. Sa te astepti sa ai viata mai frumoasa numai pentru ca ai semnat un act este o utopie.
