Iubitul meu,
Știi acele momente când vii obosit după o zi de muncă iar eu, în loc să te sărut, înșir nemulțumiri? Aș vrea să știi că, de fapt, eu chiar mă bucur că te văd... Sunt fericită.
Chiar eliberată.
Mi-a fost dor de tine și am nevoie de tine... la tot.
Dar nu pot vorbi. Nu mai am cuvinte dulci și nici vocea caldă.
Așa că acum îți scriu aceste rânduri... aș vrea să îți transmit ceva...
Sunt epuizată.
Port zilnic atât de mult pălării, încât nu mă mai recunosc.
Sunt mamă, iubită, femeie de serviciu, bucătăreasă și căpitanul vasului numit familie. Trebuie să țin permanent de cârmă, să am grijă să nu se scufunde.
Și am cam obosit.
Nici măcar creierul nu mai este al meu. Gândește pentru toți membrii familiei. Inclusiv pentru tine, uneori.
Noaptea nu-mi ajunge, ziua mi-e prea lungă. Și chiar când simt că sunt pe punctul de a mă prăbuși, intri tu pe ușă.
Cum treci pragul, copiii îți sar în brațe și-ți spun că ești marea lor iubire. Mi-ar plăcea și mie să fac asta... (dar nu pot, pentru că sunt prea obosită. Și morocănoasă. Și mă simt neapreciată. Iritată.)
Te văd și simt că tu poți fi...
Salvatorul meu
Mâncarea e mai bună pentru că tu ai pus sarea. Iar eu am stat jos. Și ai așezat furculițele. Și scaunul celui mic. Pentru că te-ai ridicat apoi să aduci apa și pentru că tu strângi masa.
Faci asta în timp ce eu mă duc la duș. Am 5 minute cu mine și reușesc să mă simt cea mai împlinită femeie din lume. Atunci când nu fac nimic, când nu sunt mamă, când nu strigă nimeni pe la ușă, când nu văd chiuveta plină și nici nu-mi aud stomacul gol.
Am nevoie de tine.
Te iubesc...
Te iubesc chiar și când port pălăria de soție rea.
Te iubesc, chiar te iubesc.
Te iubesc pentru că mi-ai fost partener de viață înainte să îmi fi partener de îngrijire a copiilor.
Te iubesc că mă faci să zâmbesc și chiar să râd.
Nu mi-aș dori să împart cu nimeni altcineva această călătorie nebunească, obositoare, epuizantă și dătătoare de fericire, care se numește parenting.
Cu nimeni.
Tu ești cel mai bun, ești singura mea iubire. Tu și puii aceștia ai tăi. Ai noștri.
Și aș vrea să știi că îmi e dor de tine.
Îmi e dor de tine, de noi, înainte de a fi părinți. Știu, tot noi suntem, dar nopțile în care prindem un episod pe Netflix sunt nimic comparativ cu ieșirile la ore târzii, cu vacanțele în care parcurgeam kilometri, cu diminețile la cafea și cu nopțile în care ne atingeam fiecare centimetru al pielii.
Așa că... mi-e dor de tine. Dar iubesc enorm familia noastră.
Și pe tine ca tată.
Ești cum nu se mai poate mai bun și pentru asta te iubesc din toată inima.
►Citește și Scrisoare catre tatal copiilor mei
