Orice mama isi inchipuie ca lucratul de acasa este rezolvarea tuturor problemelor sale: are si bani cu care sa isi intretina familia, sta si in preajma copiilor si acestia cresc mai fericiti.
Imaginea este idilica: si mama si copiii stau ca intr-un tablou, zambind fericiti, in timp ce fiecare este concentrat pe activitatile sale. Copiii citesc o carte sau fac un pazzle sau deseneaza cuminti pe caiete fara sa murdareasca tot ce le trece in cale. Nu se aude nici musca, poate din cand in cand un cantecel spus cu voce peltica, in soapta. Din cand in cand copilul se mai ridica si vine si da un pup mamei, concentrata sa scrie un email, sa calculeze niste taxe, sa coasa ceva sau cine stie ce alt lucru trebuie sa faca la serviciu. Dupa care se intoarce multumit si linistit la locul sau.
Asta pana cand nu incerci si atunci realizezi cat de complicat este sa lucrezi acasa atunci cand sunt si copiii prin preajma. Fiindca realitatea arata cu totul diferit de ceea ce avem noi in cap cand ne gandim la lucratul de acasa.
Acum, cand va scriu aceste randuri, este ora 3 noaptea si incerc sa inghesui in trei ore tot ce ar fi trebuit sa fac intr-o zi normala de lucru de opt ore. Pentru ca odata ce copiii se trezesc incepe iuresul - discutii, mancare, spalat, scos afara. Stiti voi, toate lucrurile care se fac in mod normal. Si care, de fapt, iti ocupa tot timpul, mai ales daca ai copii care nu sunt suficienti de mari incat sa faca singuri ceva de la cap la coada.
Dupa cateva saptamani de program de acest fel, in care ziua alergi dupa copii si noaptea lucrezi, esti atat de obosit incat totul se face pe pilot automat, fara niciun fel de placere. Si singura intrebare care iti trece constant prin minte este urmatoarea: cand se va termina odata?
Si sa nu crezi ca suferi doar tu din aceasta cauza. Indirect, vor ajunge sa sufere si copiii. Pentru ca esti mai lipsita de rabdare si fara sa iti dai seama gradul tau de intelegere fata de problemele lor scade. Poate ca vorbesti mai taios, poate ca ai asteptari cu care ei nu sunt de acord (cum ar fi sa isi duca singuri mancarea la gura) si vrei sa se intample chiar acum, poate ca, fara sa vrei sau sa iti dai seama aplici un stil parental mai dur decat ai fi facut altfel. Totul ca sa obtii cateva minute de liniste, sa lucrezi.
Si asta nu are cum sa nu se rasfranga asupra relatiilor pe care le ai cu copiii. Piticul meu de doi ani si ceva imi spune in mod constant 'Esti o mama lea' si 'Tu niciodata aici.' Desi este evident ca sunt tot timpul acolo, doar de asta lucrez de acasa. Si nici rea nu sunt, desi, uite, ii inchid televizorul fiindca iti face creierul leguma, dar eu stau cu ochii in laptop pretinzand ca sunt la serviciu.
Si, ca sa fie mai clar cum se petrec lucrurile, priviti acest video facut tot de o mama care a ales solutia de a lucra acasa. Noua ne vine sa radem, ei, probabil, sa planga
Nu am sa mint, exista si parti mununate: ajungi sa stai afara, in parc, intr-un moment al zilei in care niciun om care are un serviciu strict nu ar putea, iti poti vedea copiii in permanenta, ceea ce este o mare fericire si poti controla, cat de cat, in ce mod cresc.
