Mi-am dat seama de cât de abstracte sunt unele cuvinte pe care le folosesc. Unul dintre ele este ”echilibrul”. Îi dau zor cu viața echilibrată, cu mâncatul echilibrat și cu echilibrul, în general. E la fel de abstract ca și stilul de viață sănătos. În fapt, tot ce nu e definit cu liniuță, cât mai clar, nu poate fi urmărit. Știți, ca la obiective. Dacă nu sunt smart, tot degeaba. În demența zilelor pe care le trăim, echilibrul e ceva îndepărtat și fără înțeles concret. E calea în viața asta a noastră, pe pământ. Unii ajungem să o găsim, alții niciodată. Cam așa ajungem să pierdem ușor ușor țiglele de pe casă.
La o masă de lângă mine, o mamă cu bebele la sân, urlă la un tip, să stingă țigara electronică. Suntem într-o cafenea, nu într-un loc special pentru mame și copii. Pe un grup online, femei care au născut mai recent sau acum 10 ani, urlă unele la altele legat de alăptare. Sute de comentarii curg pline de ură pe acest subiect. Pe o străduță din centru, 2 cetățeni s-au dat jos din mașini și își strigă dreptatea cu ochii pe semnele de circulație și blocând toată zona.
Parcări, drepturi, frustrări și tot atâția nervi exprimați zilnic. Pentru ce, care e miza? Uneori mă întreb dacă nu cumva ne-am obișnuit așa. Plecăm de acasă, ne uităm în stânga și în dreapta și ne întrebăm: ”Ok, eu azi pe ce să mă mai enervez?”. Altminteri, le avem pe toate: noi știm cel mai bine cum să mâncăm sănătos (dar forma fizică ne dă de gol), noi știm cum se face mișcare (la fel, corpul țipă), analizele arată bine, iar faptul că avem relații din ce în ce mai puțin satisfăcătoare cu toată lumea nu ne pune pe gânduri. Ăilalți sunt de vină. Noi nu, noi suntem corecți, ăia niște boi, nu-i așa?
(...)
Citește mai mult pe florinabadea.ro
