Inevitabil, atunci cand ai doi sau mai multi copil, ve fi intrebata: “Pe care il iubesti mai mult?”. Ce raspunzi? Iata care este povestea Alinei Alexandru…
Nu m-a ros niciodata dilema daca mama m-a iubit mai mult pe mine sau pe fratele meu. Firi total diferite, amandoi am solicitat-o automat in mod diferit. Eu am fost copilul care nu i-a pus mari probleme: am fost sanatoasa tun, cu scoala am mers bine, anturajul a fost ok, n-am avut probleme cu legea, viciile au fost in limite rezonabile si specifice varstei (adica am mai pufait si eu cateva pachete de tigari in anii de liceu si facultate si mai mult de la altii si am umblat cu rockeri), n-am fugit de acasa, mi-am facut un rost in viata cat de cat… Fratele meu a fost cel care i-a cam apasat butoanele de-a lungul timpului si a facut-o sa treaca prin stari emotionale mai intense. A avut mereu probleme cu alimentarea: ba il alerga mama prin casa cu lingurita, ba prefera mancarurile nesanatoase. A supt degetul pana la 13 ani, iar in acest timp mama a ajuns deseori la disperare, caci nu mai stia cum sa-l dezvete. Intr-un final, am ajuns cu totii la psiholog, caci nu se mai putea! A fumat in draci, a venit acasa tatuat si cu piercinguri (spranceana si limba). A fost operat de doua ori (apendicita si ganglion la subrat), l-a muscat cainele, a fost alergic si la 16 ani i s-au declansat problemele cu inima. Cu toate acestea, desi i s-a acordat mai multa atentie, n-am simtit niciodata niciun strop de invidie. Dimpotriva, si eu, la randul meu, l-am protejat si l-am ajutat cu tot ce mi-a stat in putere. Caci e fratele meu mai mic, pe care mi l-am dorit foarte mult si il iubesc enorm! Si-mi lipseste foarte mult, mai ales ca stiu ca nu ii este deloc usor acolo unde e.
Tot ce sper eu e ca Vlad si Radu sa simta acelasi lucru, ca nu exista termen de comparatie intre ei. Si sa aiba o relatie cel putin la fel de apropiata ca cea dintre mine si fratele meu. As fi cea mai fericita mama daca asa ar sta lucrurile, atat in copilarie, cat si mai tarziu la maturitate. Desi ii iubesc la fel de mult, ii iubesc in mod diferit. De Radu, fiind cel mai mic, inca ma leaga o dragoste carnala, hormonala. Ca si cum as fi proaspat indragostita! Simt nevoia cel putin o data pe ora sa-l iau in brate, sa-l pupacesc, sa-l mangai, sa-i miros capul… Intru intr-o stare de implinire maxima cand eu stau intinsa pe spate si el adoarme pe mine, in timp ce ii mangai spatele si-i sarut fruntea. Ma topesc toata cand il vad la sanul meu, sugand cu nesat si privindu-ma cu ochii mari, pana in adancul sufletului meu! Sau cand imi zambeste sagalnic… :). Foarte greu pot sta departe de el mai mult de 2-3 ore, ma simt de multe ori vinovata ca plec si sunt mereu entuziasmata la culme de fiecare chestiune minora pe care o spune sau face. Or fi hormonii alaptarii sau pur si simplu este el tare dragalas! Nu stiu si nu vreau sa aflu prea curand. ;)
Pe Vlad il iubesc mai linistit. E dragostea aia de dupa casatorie, in care lucrurile s-au asezat. Nu-ti mai vuieste capul dupa celalalt, acum vezi totul mai limpede. Si e mai bine, caci poti lua decizii mai bune. Si esti mai sigura pe tine si pe relatia dintre voi, care s-a consolidat. Acum stii ce ai in comun cu celalalt, dar si ce te diferentiaza. Si nu te mai superi aiurea, ci negociezi astfel incat sa aveti amandoi de castigat cat mai mult din intelegere. Cateodata, negociezi la sange! ;) Stii ca vrei sa fii cu el, dar si ca rezisti si cateva zile despartiti, fara nicio problema, caci iti gasesti usor distractii. Si nu te simti vinovata deloc! Stii ca te poti baza pe celalalt si ca, desi va certati mai des, va pare amandurora rau si va impacati repede. Nu-l mai suporti sa atarne de tine, dar stii ca in momentele grele vrei sa-i simti bratele in jurul gatului. Si sa auzi ca te iubeste! Si nu oricat, ci pana la Soare, si Luna, si Neptun, si Eris, si Pluto, si Makemake, si inapoi!
Radu e inca puiul meu, care nu se poate lipsi de prezenta mea, care ma cauta de fiecare data cand ii este foame, sete, somn, s-a lovit, vrea o jucarie sau s-a certat cu frati-su. Sau pur si simplu vrea sa stea in picioarele mele si sa ma traga de pantaloni. Dar Vlad e puiul cu care am discutii filosofice despre viata de apoi, cu care discut despre atmosfera de pe Marte sau despre gravitatie, cu care ma mandresc ca invata singur cantece in engleza, care imi aprinde lumina la baie sau imi aduce prosopul cand ma duc sa-l spal pe Radu, care vrea sa se imbrace singur, care in curand va merge la gradinita.
(…)
Citeste mai mult pe povestidemama.ro!
