Într-adevăr, bărbaţii nu sunt chiar de pe Marte, dar toată lumea ştie că modul lor de a comunica este diferit de cel al femeilor. Iar cine nu este convins de aceasta, să privească mai îndeaproape felul în care un tată îşi manifestă iubirea, faţă de băiatul său.
Majoritatea perechilor tată-băiat par adesea distante şi prea puţin implicate. Un băieţel care nu s-ar gândi de două ori, dacă ar simţi nevoia să îşi îmbrăţişeze sau sărute mama, ar prefera înzecit, în ceea ce îl priveşte pe tatăl său, să se rezume la a dat noroc, strângându-i mâna. Cât despre taţii care şi-ar pupăci mai toată ziua fetiţele, se poate vedea cu ochiul liber că în relaţia cu băiatul pot trece zile bune fără să se audă un „te iubesc”. Dar, bineînţeles, suntem cu toţii diferiţi :)
Aceste critici, dacă le putem spune aşa, ascund însă un mare adevăr, pe care oamenii de comunicare se chinuie să îl dovedească de ani buni: pentru majoritatea bărbaţilor, iubirea se manifestă prin acţiuni şi nu prin vorbe. Modul în care bărbaţii comunică este adesea subtil, iar acţiunile lor sunt de cele mai multe ori interpretat de cei din jur ca înlocuitori vulnerabili ai dragostei pure, şi nu ca ceea ce sunt în realitate – dovezi ale iubirii la fel sau chiar mai puternice decât cuvintele, săruturile şi îmbrăţişările.
Bărbaţii îşi manifestă iubirea diferit, comparativ cu femeile
Glenn – 41 de ani - unul dintre participanţii la acest studiu de comunicare, are un comportament tipic, faţă de tatăl său. În fiecare duminică, el şi soţia sa – îşi vizitează părinţii. În timp ce soţia şi mama-soacră stau de vorbă verzi şi uscate, Glenn şi tatăl său stau pe canapea, în living, uitându-se la un meci de raliuri şi adresându-şi câte un cuvânt, din când în când.
Privind dialogul dintre Glenn şi tatăl său – s-ar putea crede că cei doi sunt certaţi. Cunoscându-i, însă, afli că cei doi preţuiesc mult mai mult faptele, decât vorbele.
Cercetarea asupra comportamentului afectuos dintre tată şi fiu a demonstrat că, în general, bărbaţii sunt mai predispuşi la să îşi arate sentimentele de iubire ajutându-l pe celălalt, fiind un suport pentru el, decât să şi le declare prin cuvinte precum „te iubesc” sau „îmi pasă de tine”. Iar acest lucru nu este valabil doar pentru relaţiile dintre bărbaţi, ci şi pentru acelea dintre bărbaţi şi femei:” Iubita mea, schimb roţile la maşină?”, „Îţi duc maşina la spălat, că este cam murdară?”– va spune bărbatul soţiei, în loc să îi ofere un buchet de flori nefolositor – după părerea lui.
În ceea ce ne priveşte pe noi, femeile, avem tendinţa să credem că faptele nu substituie îndeajuns valoarea vorbelor. Spre exemplu, soţia lui Glenn este de părere că acesta se comportă mai rece şi preferă să ajute, în loc să declare, întocmai pentru că nu se pricepe deloc la vorbe, alegând cumva să compenseze lipsa acestui “talent”.
Cu toate acestea, Glenn şi tatăl lui spun că cel mai valoros timp petrecut împreună este acela în care se ajută reciproc la treburile gospodăreşti (lucrând în curte sau reparând maşina). Pentru ei, asta este dragostea!
Tensiunea apărută între intimitate şi masculinitate
Nu este deloc greu de ghicit de ce relaţiile dintre taţi şi băieţi par mai de grabă reci, decât afectuoase. La nivel cultural, cel puţin în ţara noastră, afecţiunea se manifestă prin expresii verbale, precum declaraţiile, şi nonverbale – îmbrăţişările. Însă acestea din urmă sunt mai puţin comune în relaţia dintre bărbaţi, fapt ce ne dă senzaţia, privind din exterior, că ceva lipseşte. Dar ceea ce lipseşte, în fapt, sunt slabele noastre cunoştinţe cu privire la modul în care bărbaţii îşi manifestă dragostea.
Relaţia dintre un tată şi fiul său este aparent distantă pentru că, în esenţă, există o tensiune între masculinitate şi intimitate. Pe de o parte, legătura dintre tată şi fiu este una intimă, familială, bazată pe iubire şi pe respect – oamenii se simt mai apropiaţi şi investesc mai mult în propria familia decât în relaţia cu celelalte persoane – iar, pe de altă parte, relaţia dintre tată şi fiu este una dintre doi masculi, iar masculinitatea tradiţională implică independenţă şi chiar competiţie. Aşa că nu este de mirare că ultimele două trăsături intră în contradicţie cu intimitatea, dând naştere atitudinii “reci”.
Îşi doresc mai mult
Glenn a povestit, în schimb, că în relaţia cu fiul său a început să îşi manifeste şi mai rezervat sentimentele odată ce acesta a intrat în perioada adolescenţei - atitudine destul de comună taţilor din lumea întreagă, de altfel. Există un moment în care tată şi fiul încep să îşi exprime sentimentele prin activităţi împărtăşite, şi nu prin vorbe. Pe de altă parte, reticenţa în exprimarea verbală a emoţiile nu se manifestă atât de pregnant în relaţia tată-fiică şi, cu atât mai puţin mamă-fiică sau mamă-fiu.
Ca şi în cazul mamei şi soţiei lui Glenn, foarte multe femei se întreabă de ce bărbaţii din vieţile lor nu sunt mai expresivi şi mai deschişi. Curios este că şi Glenn a mărturisit că şi-ar dori să vadă acest lucru şi la tatăl lui şi chiar la el, în relaţia cu fiul său, dar simte că nu poate să o spună.
Cu ce lecţie trebuie să rămânem? Este important să înţelegem că iubirea dintre tată şi fiu este mult mai puternică decât pare şi, ca atare, să o preţuim în toate manifestările ei.
