Relatiile cu proprii copii ne pun la mare incercare - fara indoiala ii iubim, dar asta nu este niciodata o garantie ca ceea ce facem este si ok si din punctul lor de vedere. Daca ar fi asa, nu ar mai fi atatia copii care sa gandeasca 'iar ma bate mama la cap!'. Recunoasteti, si voi, la randul vostru, ati avut aceasta impresie despre parinti.
Motivul este destul de evident si nu prea ai cum sa-l ocolesti - parintii trebuie sa faca apel la autoritate pentru a-i invata pe copii ceea ce este bine si pentru a-i ajuta sa se dezvolte. Altfel i-am da pe usa afara cu bani sa isi cumpere pufuleti si i-am primi in casa pentru a dormi seara, incaltati, daca nu au chef sa se descalte. Si cand i-am prinde le-am plange pe umar de cat de greu ne este noua cu atatea probleme de rezolvat. Doar suntem prieteni la catarama, nu? Nu prea, copiii au nevoie de un mediu stabil si autoritar.
Intrebarea este cum sa iti exerciti aceasta autoritate fara a umili sau exaspera. Nu exista un raspuns simplu. Pentru ca, asa cum nu exista un copil standard nu exista nici parinti standard. Insa mai degraba iti vin raspunsurile corecte daca il tratezi pe cel mic asa cum ai trata o persoana mare, combinat cu grija, care este ca pentru un copil.
Ce inseamna sa il tratezi ca pe o persoana mare?
1. Sa incerci sa intelegi ce vrea sa spuna. Eu adesea ma surprind ca nu imi mai bat capul sa pricep si arunc un Aha... in doara dupa mai multe incercari nereusite de a deslusi cuvantul corect. Dar nu este numai asta, mai sunt de luat in calcul si sensul, si contextul. Doar ca ne pierdem repede rabdarea si ne gandim ca oricum era o 'prostioara'.
2. Opozitia este enervanta, insa poate fi numai un capriciu cu care nu prea ai cum sa lucrezi, si sa il accepti ca atare. Dar poate fi si vorba despre altceva - furie, teama, nevoia de a se contura ca si peroana independenta. Atunci cand un adult ti se opune incerci sa intelegi de ce, la fel trebuie sa faci si in cazul copiilor. Si dincolo de faptul ca intelegi trebuie sa si accepti. Copilul are nevoie sa simta ca ii respecti alegerile si ca ai incredere in el. In acest fel va capata si el incredere in tine.
3. Nu apela la santaj emotional. Este tentant si poate functiona, insa cu un mare consum nervos din partea copilului. Si pe tine te dispera persoanele care te santajeaza sentimental. Tu trebuie sa te arati suficient de puternica astfel incat el sa se exprime liber fara spaima de a te supara cumva. Nimic nu este mai complicat decat sa traiesti in preajma cuiva care pare labil emotional.
4. Daca esti mai degraba inflexibil copilul va avea din ce in ce mai pronuntata tendinta de a se ascunde de tine. Cu cat esti mai inflexibil cu atat distanta dintre voi va deveni mai mare.
5. Copiii vor lucruri exact cum vrei si tu lucruri. Este natural si firesc. La fel de firesc este sa isi doreasca lucruri diferite fata de tine. Daca sunteti in opozitie nu face o drama. Daca aveti opinii diferite incearca sa experimentezi punctul sau de vedere, copilul vrea sa impartaseasca. Sa te vada cum mananci miere cu pui si pufuleti alaturi de el. Ai curaj?
6. Nu trebuie sa ai pretentia sa-i arati ca esti o persoana perfecta. Ii poti povesti despre incercarile tale nereusite din copilarie si sa radeti amandoi de ele. Ii poti descrie emotiile prin care treci acum si cauzele lor. Asta il poate face sa se deschida mai usor si el. Dar nu incerca sa ii arati ca tu ii esti cel mai bun prieten - ii esti parinte si asta este enorm.
