Să simți că îi datorezi cuiva mai mult decât totul. Și să vrei să îl oferi din toată inima.
Să cunoști cel mai frumos miros din lume.
Să te simți cea mai norocoasă, pentru că și cel mai frumos zâmbet din lume tot pe chipul puiului tău și-a făcut casă.
Să vrei să pupi un mini-om tot timpul. Să vrei să îl strângi în brațe cu toată ființa ta și să nu-l slăbești o clipă.
► Citește și: Am crezut că sunt om
Să fie el primul, în rugăciunile tale.
Să te transformi în urs. Mamă urs.
Să poți orice. Să te trezești din două în două ore, ieri, azi, mâine și mult timp de acum încolo.
Să nu te sperie prea tare asta. Știi că poți.
Să te sperie, în schimb, totul. Tot ce nu are legătură cu tine. Microbii celui care îi respiră în față. Drumul pe care tocmai ați ieșit. Țara ta.
Să te sperie gândul că îi ești prea puțin. Și să realizezi că îi ești totul, când l-ai pus la piept.
Să îi iubești tatăl și altfel.
Să îți apreciezi mai mult părinții.
Să vrei să fii mai bun. Te sperie slăbiciunile tale și nu vrei ca el să le vadă, să le absoarbă.
► Citește și: Dragostea unei mame este cea mai puternică forță de pe pământ
Să fugi să îl iei in brațe când îl auzi plângând.
Să îți fie frică să te îmbolnăvești. Nu, nu pentru propria persoană.
Să îți fie dor de el când doarme. Să aștepți cu nerăbdarea unui copil ca el să deschidă ochii, deși numai Dumnezeu știe de când tu nu ai mai zis “sunt odihnită!”.
Să știi că fericirea ta are alt chip.
Să simți că nu ești degeaba, în lume.
Să fii mamă înseamnă să cunoști cea mai frumoasă greutate pe care o porți pe umerii tăi și în brațele tale. Și să zbori cu ea!
► Citește și: Ziua din care nu am mai fost singură niciodată
